Arhivă pentru Noiembrie 2009

30
Noi
09

Sfantul Apostol Andrei, cel Intai chemat, Ocrotitorul Romaniei; Sfantul Frumentie

Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat – Ocrotitorul Romaniei

Datori suntem noi crestinii a aduce slava, cinste si inchinaciune catre toti sfintii, de vreme ce ei, bine vietuind si toate poruncile lui Dumnezeu pazindu-le, s-au facut prieteni de aproape ai Lui. Caci, invrednicindu-se de imparatia cerurilor si fiind aproape de Dansul, acum se roaga de-a pururea pentru mantuirea si ocrotirea noastra.

Dar mai ales Sfintilor Apostoli, toata omenirea cea de sub soare le este datoare, in toata vremea si in toate zilele, ca si in tot ceasul, a le multumi, a-i slavi, a-i lauda si a savarsi pomenirea lor cu bucurie, cu osardie si cu evlavie; iar zilele lor de pomenire se cuvine a le praznui cu tot poporul, cu psalmi, cu cantari de laude si de multumire si a le cinsti duhovniceste. Pentru ca ei, de toata lumea lepadandu-se si de Hristos Dumnezeul nostru lipindu-se, slujindu-I Lui cu toata osardia si cu tot sufletul, s-au facut urmatori ai sfintei si dumnezeiestii vieti, cum si petrecerii lui Hristos pe pamant si, fiind vazatori ai minunilor celor de El facute, au urmat si patimilor, rastignirii, mortii, invierii si inaltarii Lui la cer.

Peste Sf Andrei
Apoi si cu putere de sus s-au imbracat si cu limbi de foc s-au imbogatit, facandu-se din pescari, apostoli si din vanatori de pesti, vanatori de oameni, dupa cum insusi Domnul le-a fagaduit, zicand: Veniti dupa Mine si va voi face pe voi vanatori de oameni. Apoi ca niste cai, dupa cum zicea proorocul Avacum, prin toata lumea pe care o vede soarele au alergat si pe neamuri le-a intors din ratacire si de la inchinarea de idoli la cunostinta adevaratului Dumnezeu le-a adus, prin fiecare tara, cetate, sat si loc, rabdand batai, chinuri, varsari de sange si moarte in fiecare zi.

Despre aceasta asculta pe Pavel, zicand: Intru osteneli multe, intru batai cu covarsire, in temnita cu prisosinta, in primejdii de moarte de multe ori; de la iudei de cinci ori cate patruzeci de lovituri fara una am luat. De trei ori cu toiege am fost batut, o data cu pietre am fost improscat, de trei ori s-a spart corabia cu mine, o noapte si o zi am fost intru adanc; in calatorii de multe ori, in primejdii in riuri, in primejdii de la tilhari, in primejdii de la cei de un neam, in primejdii de la neamuri, in primejdii prin cetati, in primejdii prin pustietati, in primejdii pe mare, in primejdii intre fratii cei mincinosi. Intru osteneala si in truda, in privegheri de multe ori, in foame si in sete; in postiri de multe ori, in frig si fara haine”.

Si acestea pentru ce? Pentru ca sa intoarca pe oameni de la inselaciune la adevar si de la intunericul inchinaciunii la idoli, la lumina cunostintei de Dumnezeu. Astfel, au fost si ei ca si dascalul lor, Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, Care Si-a varsat sangele Sau pe Cruce pentru mantuirea noastra.

Deci, pentru aceasta suntem datori a le multumi Sfintilor Apostoli, a-i cinsti si a-i lauda neincetat, dupa putere, caci dupa vrednicie numai lui Dumnezeu Ii este cu putinta sa-i cinsteasca. Si inca ii va cinsti mai ales cand va sedea la judecata pe scaunul slavei Sale. Atunci si ei vor sedea impreuna cu Hristos pe douasprezece scaune, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel.

Unul dintre acestia, si decat toti mai intai chemat, este Sfantul, slavitul si prealaudatul Apostol Andrei, a carui viata si petrecere voim a o istorisi dupa putere si dupa vrednicie, lasandu-o spre folos celor puternici si desavarsiti intru cuvinte si fapte bune.

Slavitul Apostul Andrei, cel intai chemat, s-a nascut in cetatea ce se numeste Betsaida, care este langa Marea Galileii, in hotarul Zabulonului, din care semintie i se tragea si neamul. Cetatea era mica si neinsemnata mai inainte, iar dupa rasarirea acestuia, a fratelui sau, verhovnicul Petru, si a lui Filip, s-a facut renumita si slavita. Si se numea evreieste Betsaida, ce se tilcuieste „casa vanatorilor”. Dupa cuviinta se numea asa, caci astfel era patria Sfintilor Apostoli Petru, Andrei si Filip, care au vanat peste pana au aflat adevarul, Care este Hristos.

Deci dintr-o patrie neslavita ca aceasta au rasarit apostolii amandoi, avand un tata sarac, anume Iona, care, fiind sarac, a invatat pe fiii sai mestesugul sau. Caci Iona era pescar si prindea pesti in Marea Galileii si prin alte iezere ce se aflau prin Galileea. Apoi Apostolul Petru a invatat mestesugul tatalui sau si dupa aceasta si-a luat de femeie pe fiica lui Aristobul, fratele Apostolului Varnava. Iar dumnezeiescul Andrei, lepadand toata tulburarea lumeasca, si-a ales sa petreaca intru feciorie, nevoind sa se insoare.

Auzind ca Ioan, Inaintemergatorul Domnului, umbla prin locurile de pe langa Iordan si propovaduieste credinta si pocainta, Andrei s-a dus la dansul si i s-a facut ucenic, ca dorea a se sui cu mintea sa la intelegeri mai inalte. De aceea n-a voit, precum ceilalti, sa petreaca in tulburarile si grijile lumii. Caci auzind cuvintele proorocesti si avand sufletul sau curatit de pacate, a cunoscut indata ca invatatura Botezatorului este din porunca lui Dumnezeu si ca este pricinuitoare de mantuire. Pentru aceasta i-a si urmat cu toata inima si cu totul si-a afierosit mintea sa invataturii lui Ioan.

Deci, dumnezeiescul Inaintemergator, vrand sa inalte gandul ucenicilor lui intru mai multe cugetari si sa nu creada ca el este Hristos, ci rob slujitor, Inaintemergator si propovaduitor al lui Hristos, a luat cu sine pe doi din ucenicii sai, pe Apostolul Andrei si pe un altul, care zic unii ca ar fi cuvantatorul de Dumnezeu Ioan, si a mers cu dansii acolo unde se afla atunci Hristos. Si vazandu-l pe El, a zis: Iata mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii.

Auzind acesti doi ucenici marturia lui Ioan pentru Hristos, au lasat pe Ioan si au urmat pe Hristos. Iar Iisus Hristos, intorcandu-se si vazandu-i pe dansii urmandu-l, a zis catre dansii: Ce cautati? Iar ei au raspuns catre Dansul: Ravi – care se talmaceste invatatorule -, unde petreci? Iar Iisus le-a zis lor: Veniti si vedeti. Deci au venit si au vazut unde petrecea si au ramas in acea zi acolo, caci era ceasul al zecelea. Insa vedeti buna voire a Sfantului Apostol Andrei? Caci dupa ce a aflat el comoara, n-a voit sa o aiba numai el singur, ci a chemat si pe fratele sau, Petru, spre cistigarea acesteia.

Dupa aceasta a aflat pe fratele sau Petru, care se numea atunci Simon, si a zis catre dansul: Am aflat pe Mesia, Care se talmaceste Hristos. N-a zis: „Am aflat un mesia, ci pe Mesia”. Ce va sa zica aceasta? A aratat Sfantul Andrei ca a cunoscut pe Cel pe Care L-au propovaduit proorocii. „Acela este Iisus”. Pentru aceasta n-a zis ca „am aflat un mesia”, adica pe un oarecare Hristos, caci „mesii” si „hristosi” se numeau si imparatii iudeilor, pentru ca se ungeau cu mir, care era amestecat cu mesa (untdelemn). Dar i-a zis: Am aflat pe Mesia, adica pe Hristosul acela, pe care mai inainte l-au vestit proorocii.

Andrei, dupa ce a zis acest cuvant catre Apostolul Petru, fratele sau, l-a luat cu sine si l-a dus la Hristos. Iar Hristos, vazand pe Petru, a zis catre dansul: Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa, care se talmaceste Petru. Acestea asa s-au savarsit atunci, si in acest chip au vorbit cu Hristos amandoi acesti frati, apoi s-au dus iarasi la Sfantul Ioan Botezatorul. Iar in zilele acelea Irod imparatul a prins pe Ioan Botezatorul si l-a inchis in temnita pentru ca il mustrase, ca a luat cu faradelege de sotie pe Irodiada, femeia fratelui sau, Filip. Acolo unde era el inchis ca un prooroc si mai mult decat prooroc, a cunoscut ca va fi omorit de Irod, iar ucenicii lui vor ramane iarasi intru intunericul Legii Vechi.

Deci, pentru ca sa nu se intample ca ucenicii lui sa ramana fara sa cunoasca desavarsit ca Hristos este Dumnezeu, Sfantul Ioan Botezatorul a ales pe doi din ucenicii sai, care erau mai inalti cu intelepciunea. Adica pe slavitul si cinstitul Andrei si pe altul pe care l-am pomenit mai inainte si i-a trimis la Hristos sa-L intrebe: Tu esti Acela pentru Care au scris proorocii ca are sa vie, sau pe altul vom astepta?

Dar Iisus Hristos, Care cunostea cele ascunse ale oamenilor, nici nu a ascuns cu totul cele pentru Sine, nici nu le-a descoperit dumnezeirea Sa, ci a voit sa le arate adevarul prin lucruri, iar nu prin cuvinte, ca singuri ei din lucruri sa invete si sa inteleaga ca El, Care face minunile acestea, este Acela care va sa vie, spre mantuirea oamenilor.

Deci le-a raspuns lor Hristos: Mergeti si spuneti lui Ioan ca orbii vad, surzii aud, mortii inviaza, schiopii umbla, saracilor bine li se vesteste. Cum? Adica aud cuvinte bune: Fericiti cei saraci cu Duhul, ca a lor este Imparatia cerurilor si fericit este cel ce nu se va sminti intru Mine. Dar care este intelegerea cuvantului? Oare nici Ioan nu stia ca El era Hristos, pe Care proorocii mai inainte L-au proorocit si L-au propovaduit? Oare pentru aceasta a trimis pe ucenicii sai sa intrebe pe Hristos cine este? Cum era cu putinta sa nu fi cunoscut el pe Hristos cine este, cand insusi Ioan Inaintemergatorul, fiind inca in pantecele maicii sale, Elisabeta, L-a cunoscut? Dar nici Hristos, cu raspunsul Lui, nu voia sa adevereasca pe Ioan despre Sine ca este Hristos, caci il cunostea Hristos, cu mult mai mult decat el Il cunostea pe Hristos.

Ci, pentru aceasta le-a raspuns lor asa si a facut minuni inaintea lor, ca sa cunoasca amandoi ucenicii, adica Andrei si Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, ca mare este deosebirea dintre Hristos si Ioan. Caci Ioan nu a facut nicidecum minuni, iar Hristos a facut nenumarate. Avea si dreptate ca atunci aceia socoteau pe Ioan Botezatorul mai mare, caci era din neam arhieresc si nascut din tata prooroc, din Zaharia si insusi el era prooroc si ca din maica stearpa, prin fagaduinta, era nascut. Iar Hristos se arata ca un sarac si fiu de saraci si nici ucenici nu avea pana atunci.

Fiind Ioan inchis in temnita, Hristos a plecat din Ierusalim si S-a dus la lacul Ghenizaretului. Acolo a aflat pe Andrei si pe Petru in corabie, cirpindu-si mrejele. Deci, Hristos nici nu le-a imputat ceva, nici nu le-a grait vreun cuvant aspru, fiindca L-au lasat si pe El si pe dascalul lor, Ioan, inchis in temnita – caci Dumnezeu fiind, cunostea ca saracia i-a silit pe dansii sa lucreze -, ci le-a zis: Veniti dupa Mine si Eu va voi face pe voi pescari de oameni. Iar ei, lasandu-si mrejele, au urmat lui Hristos. Si, cum zice evanghelistul Matei, indata au urmat lui Iisus; adica nu au asteptat, nici nu au intirziat, nici nu au zis: „Sa cirpim mrejele noastre si apoi vom veni dupa Tine”. N-au zis asa. Ci indata, lasandu-si mrejele, corabia, casa, neamul, prietenii, rudele si cunoscutii, au urmat lui Hristos. Si inca aveau proaspata marturia Botezatorului, care le spusese despre Hristos si tineau minte si minunile pe care le-au vazut, facandu-se de El.

Deci Apostolul Andrei lasand toate, cu tot sufletul a urmat lui Hristos, mai inaintea celorlalti apostoli, fiind chemat la invatatura lui Hristos, pentru care s-a si numit „intai chemat”. Caci Andrei a inteles mai inainte din cartile cele proorocesti ca, cu adevarat, El este Cel Care va sa vie. Mai ales, dupa ce a vazut boli nevindecate tamaduindu-se, pe orbi vazand, pe schiopi umbland, dracii izgonindu-se, pe morti sculandu-se din groapa, mai cu inlesnire decat din somn, numai cu porunca si cuvantul lui Hristos; asemenea si celelalte minuni ale lui Hristos, pe care este de prisos a le povesti cu de-amanuntul.

Dupa ce-a vazut apostolul acestea, cu mult mai mult s-a incredintat si s-a intarit in cugetarea cea buna pe care o avea pentru Hristos. Caci ca un intelept si priceput, Apostolul Andrei socotea ca, desi proorocii cei de demult au facut cateva minuni, nu le-au facut cu stapanire ca Hristos, ci cu rugaciune si cerere catre Dumnezeu. Iar Hristos cu cuvintele tie iti zic si cu alte cuvinte ca acestea stapanitoare, facea minunile Sale.

Vazand apostolul ca Hristos Isi punea mana Sa pe ochiul orbului si vedea, poruncea dracilor si ca niste fum piereau, furtunile marilor le domolea; apoi umbla pe mare ca pe uscat si alte minuni preaslavite facea, a cunoscut si a crezut negresit ca Hristos este Dumnezeu adevarat. Acestea socotindu-le slavitul Apostol Andrei, era ucenic nedespartit al lui Hristos. Avea inca si osardie multa si ravna infocata, incat dorea sa si moara pentru numele Lui.

Dupa ce Hristos a lasat cetatile si s-a dus in pustie, nici acolo nu l-au lasat multimea oamenilor si ucenicii Lui, ci L-au urmat ca sa-I asculte invatatura. Si fiind pustiu locul si neavand hrana sa manance atitia oameni, s-a dus dumnezeiescul Andrei si i-a zis lui Hristos – ca aveau doar cinci piini de orz la dansii, si putini pesti -, cum sa ajunga acestea la atata multime? Atunci Hristos a binecuvantat cele cinci piini si le-a mancat tot poporul acela, ca la cinci mii, afara de femei si de copii, si s-au saturat si au prisosit inca douasprezece cosuri de farmituri.

Despre minunea aceasta se poate incredinta cineva din dumnezeiasca si Sfanta Evanghelie a Sfantului Ioan, cuvantatorul de Dumnezeu, in capitolul al saselea. Si din alta povestire a Sfintei Evanghelii poate sa inteleaga cineva prietenia si indrazneala Apostolului Andrei catre Hristos, dascalul sau. Caci povesteste insusi Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu in capitolul 12, ca in vremea sarbatorii Pastelui iudeilor au mers la praznic si niste elini, ca sa vada biserica si sa-si faca obisnuita rugaciune, fiindca erau si ei de credinta si din neamul evreiesc, dar nascuti si crescuti prin alte neamuri, a caror limba o invatasera.

Pe acestia i-a inspaimantat vestea lui Hristos, caci facuse atunci, de curand, minunea invierii lui Lazar si Il intampinase pe El poporul cu stilpari si facuse mai inainte si multe alte semne. Pentru aceea venisera ei intru cugetare de Dumnezeu si, avand dorinta ca sa-L vada, au venit la Filip, rugandu-l si zicandu-i: Doamne, vrem sa vedem pe Hristos. Iar el, neavand atata indrazneala catre Hristos si dandu-i lui Andrei cinstea ca unui intai chemat, s-a dus la dansul si i-a spus pricina. Iar Andrei, luand cu sine pe Filip, s-a dus la Hristos si I-au spus amandoi cuvintele elinilor, de unde putem cunoaste dragostea si indrazneala ce o avea el catre Hristos.

Deci, lasand pe celelalte cate le-a lucrat impreuna cu Hristos, pana a venit la patima Sa cea de bunavoie, sa scurtam cuvantul nostru.

Iar dupa ce a patimit pentru noi Domnul, S-a rastignit, a murit, S-a ingropat si a inviat din mormant cu puterea dumnezeirii Sale, a adunat iarasi la Sine pe ucenicii si prietenii Sai, S-a aratat lor in muntele Galileii si le-a zis: Mergand, invatati toate neamurile. Si dupa ce le-a trimis lor Preasfantul Duh si i-a luminat sa graiasca in toate limbile neamurilor cate se aflau sub cer, atunci Apostolii, adunandu-se, au aruncat sorti intre dansii, ca sa se stie ce parte de pamant urma sa ia fiecare dintre dansii, spre propovaduire.

Deci, celorlalti apostoli le-a cazut sortul spre propovaduire pentru alte parti de pamant. Iar Sfantului Apostol Andrei i-a cazut sortul sa propovaduiasca in toata Bitinia – si se numeste Bitinia tot locul cat este in mijloc, de la Scutari care este peste canalul Constantinopolului spre rasarit, ce se numea mai inainte Hrisopoli, pana la Nicomidia si pana la Niceea. Si nu numai in Bitinia, ci si in partea Marii Negre, spre partea rasaritului, cu toate locurile si amandoua partile cele de pe langa Marea Neagra, pana la Camupolin. Pe langa acestea se numara si Calcedonul si Bizantul, care este cetatea lui Constantin si toata partea Traciei, de la Constantinopol pana la Cavala, care, in Faptele Apostolilor, se numeste Neapolis, iar la altii se numeste Hristupolis. In sortul sau era si Tesalonicul si Tesalia, pana la Farsala si Elada si pana la Zitunion si Ahaia, apoi de la Zitunion pana la Paleapatra.

Toate cetatile acestea, ce se cuprind in hotarele acestor tari amintite, au cazut in sortul Apostolului Andrei, ca sa mearga sa le invete cunostinta lui Dumnezeu. Si nu numai acestea, ci inca si alte neamuri cate se afla intre Tracia si Macedonia, pana la riul cel mare Istrul, care acum se numeste Dunarea, si acestea tot in sortul Sfantului Apostol Andrei au cazut. Toate neamurile acestea erau tarana pusa inaintea lui, in care voia sa semene samanta cuvantului lui Dumnezeu.

Deci, Sfantul Apostol Andrei cel intai chemat n-a cautat la multimea oamenilor, a locurilor, a tarilor si a cetatilor, nici n-a slabit cu sufletul, nici n-a pregetat la lungimea si multimea calatoriilor, nici nu s-a ingreunat cu nevointele ce-i stateau inainte, nici nu s-a temut de barbaria, salbaticia si cruzimea tiranilor si a inchinatorilor de idoli. Ci avea in mintea sa porunca lui Hristos, Care a zis: Iata Eu va trimit pe voi, ca pe niste oi in mijlocul lupilor…, sa nu va temeti de cei ce ucid trupul, caci sufletul nu-l pot ucide.

Avand in sine mare dragoste catre Hristos, dascalul sau, fiind plin de credinta si tare nadajduind in puterea Lui cea nebiruita, cu sarguinta s-a apucat de calatorie, pornind de la Ierusalim, ca sa mearga la fiecare din locurile pe care le-am zis. A luat cu sine si pe niste ucenici din cei saptezeci de apostoli, pe care i-a socotit indemanatici la propovaduire.

Deci, multe sunt calatoriile si drumurile acestui apostol, dar mai multe cele prin cetati si prin sate, in care, semanand cuvantul cunostintei de Dumnezeu, a secerat spicele bunei credinte. Insa cu neputinta este a descrie cu amanuntul toate calatoriile, primejdiile si necazurile pe care le patimea in fiecare cetate si sat. Dar ca sa nu lipsim pe ascultatori de povestirile folositoare, despre Sfantul Andrei, vom povesti pe cele mai vestite si mai mari, pentru dragostea lor.

Umbland apostolul lui Hristos din loc in loc, a mers intr-o cetate care este in partea dreapta a Marii Negre, cand, plutim spre Cafa, care se numeste Amisonul si este departe de Sinopi, ca la o suta douazeci si opt de mile si jumatate. Acolo a aflat Sfantul Andrei multi oameni rataciti si necredinciosi. Unii, cuprinsi de ratacirea elineasca, iar altii, de cea iudaica. Insa intre aceste deosebite rataciri si paganatati aflandu-se amisinenii, aveau si o bunatate, iubirea de straini, adica sa primeasca pe oamenii straini si sa ospateze pe drumeti.

Deci, mergand sfantul la dansii, a gazduit la casa unui iudeu si socotea cum si in ce chip sa atraga atata multime de oameni rataciti si sa-i prinda in navodul invataturii si propovaduiri sale. Asa socotind sfantul, s-a sculat intr-o dimineata si a mers la sinagoga iudeilor, unde erau adunati ei dupa obiceiul lor. Acolo l-au intrebat iudeii cine este, de unde este si ce fel este propovaduirea lui.

Sfantul, incepand propovaduirea lui despre Hristos, i-a invatat si din cartile lui Moise, dar i-a invatat si din cele proorocesti. Din toate acestea a dovedit ca Hristos este acelasi pe Care L-au vestit mai inainte proorocii; Care, pentru mantuirea oamenilor a venit in lume, aducand spre dovedire martori si pe insusi Mergatorul inainte si cate a invatat el. Acestea si altele asemenea, dupa ce le-a zis catre dansii si dupa ce a scris adevarata credinta in sufletele lor si dupa ce i-a adus pe dansii in mrejele sale, in acest chip s-a aratat vanator de oameni, dupa cuvantul Dascalului sau, pe care l-a zis cand i-a chemat la ucenicie: Veniti dupa Mine si Eu va voi face pe voi vanatori de oameni.

Auzind iudeii cuvantul Apostolului, indata s-au intors la Domnul si, pocaindu-se, s-au botezat si s-au facut crestini, in loc de iudei; robi ai lui Hristos, in loc de ai pierzarii. Dupa aceasta, pe citi bolnavi aveau ii aduceau inaintea apostolului si fiecare isi lua tamaduire de orice boala ar fi fost cuprins. Si s-a facut apostolul acolo, nu numai doctor al sufletelor, ci s-a aratat tamaduitor al multor feluri de boli. Apoi a zidit biserici si le-a hirotonit preoti din iudeii care crezusera.

Ducandu-se de acolo, a mers in Trapezunda si acolo, asemenea, invatand si botezand pe multi, inca si preoti hirotonind; dupa aceasta s-a dus in Lazichia. Iar Trapezunda si Lazichia sunt cetati si neamuri din partea de rasarit a Marii Negre si citi au umblat in partile acelea, stiu cetatile acestea. Ci si acolo iarasi asemenea facand apostolul si multime nenumarata de iudei si de elini aducand la Hristos, a pus in gand sa se duca la Ierusalim. Pe de o parte, ca sa serbeze acolo praznicul Pastelui ce se apropia, iar pe de alta parte, ca sa se intilneasca cu fratele sau Petru. Si mai ales dorea sa vada si pe Apostolul Pavel, de care auzise ca s-a intors de la legea evreiasca si a venit la propovaduirea apostolilor si cum ca este si el apostol si dascal al neamurilor.

Deci s-a dus si si-a implinit dorinta lui cea dupa Dumnezeu. Dupa aceasta s-a intors impreuna cu Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu la cetatea Efesului, care era in soarta (grija) lui Ioan.

Insa acolo aflandu-se apostolul a vazut o descoperire de la Dumnezeu ca sa mearga in Bitinia, sa invete pe oamenii cei din soarta lui. Pentru aceasta s-a pornit si s-a dus in cetatea Niceei, care se numea atunci Elicori, si era nezidita imprejur. Mai pe urma Cezarul Traian a zidit-o pe dansa si turnuri are intru ea, si pentru ca sa biruiasca, a numit-o Niceea.

Dar nici iezerul ce este in ziua de astazi aproape de dansa, si se numeste Ascania, nu era atunci atat de limpede si curatit precum se vede astazi. Ca dupa cum scriu hronografii, mai pe urma de cutremure s-a umplut de apa si ca Marea Pontului s-a facut si s-a limpezit precum este acum.

In aceasta cetate mergand Sfantul Apostol Andrei si vazand multime nenumarata de oameni, iudei si elini, a cugetat sa faca mai intai minuni, ca sa-i induplece sa se intoarca de la ratacirea lor. Pentru ca oamenii cei simpli, mai lesne se incredinteaza cand vad minuni, decat numai cu cuvantul. Pentru aceasta si apostolul de multe ori pe cei muti ii facea sa vorbeasca, iar alteori tamaduia pe cei bolnavi. Inca si alte minuni de multe feluri facand, s-a facut doctor fara de plata celor bolnavi. Inca si balauri, fiare mari si infricosatoare, care se incuibasera in locul acela, numai cu toiagul cel de fier pe care il purta, al carui varf avea cruce infipta, ii izgonea si-i omora.

Si capistile zeilor celor cu nume mincinoase, ale elinilor, ale Afroditei si ale Artemidei, pe toate din temelii le-a sfaramat. Iar citi din elini nu au crezut in invatatura apostolului, umplandu-se de duh rau, sareau si saltau, carnurile isi mancau si alte nenumarate rele patimeau, primind vrednica munca pentru necredinta lor. Iar ucenicul lui Hristos, Andrei, care a venit sa mantuiasca pe cei pacatosi, nu i-a lasat pana in sfarsit sa piara asa intru intunericul ratacirii, ci izbavindu-i pe dansii de lucrarea cea diavoleasca, a tamaduit si sufletele lor si le-a luminat cu lumina credintei in Dumnezeu.

Deci, doi ani dupa ce a zabovit acolo in cetatea Niceei si le-a hirotonit preoti din oamenii cei ce crezuse, s-a dus in Nicomidia in care era un mare numar de oameni, dar care erau cu totul intunecati de inselaciunea elineasca. Apostolul lui Hristos si acolo a facut tot asemenea. Apoi botezand pe multi din elini, de acolo s-a dus la Calcedon si de la Calcedon a umblat prin toata Propontida, adica prin tot locul de la scutarul Constantinopolului pana la Neocastra. De acolo s-a dus la Pontoiraclia, si de aici s-a dus la cetatea Amastrida, care era foarte mare, si se afla in partea de rasarit a Marii Negre.

Dar in cetatile acestea nu umbla Sfantul Apostol Andrei asa precum noi povestim pe scurt. Ci in fiecare cetate unde umbla, multe ispite si multe impotriviri avea, dar, cu ajutorul lui Hristos, pe toate le biruia, fiindca Hristos era aparatorul lui si pe toate cele potrivnice le facea lesnicioase. Caci si cu nebunia cea vazuta a propovaduirii, biruia pe inteleptii elinilor.

Dupa acestea, iesind din Amastrida, s-a dus in alta cetate care se numeste Sinopi, unde se povesteste in niste cuvantari vechi, cum ca ar fi venit si Sfantul Apostol Petru sa vada pe fratele sau. Chiar si crestinii din Sinopi arata pana in ziua de astazi doua scaune de marmura, pe care le au in mare cinste si evlavie, si zic ca acolo sedeau dumnezeiestii Apostoli, Petru si Andrei, si invatau poporul.

Inca si o icoana din acea vreme se afla acolo la Sinopi, avand inchipuirea Apostolului Andrei, care face minuni nenumarate si pana in ziua de astazi intru slava lui Hristos si intru cinstea apostolului, ca sa vada crestinii ca nu numai in vremea cat au trait apostolii au facut minuni, ci si dupa moarte pot sa faca asemenea minuni cu puterea lui Hristos, dascalul lor.

Dar si alta veste ne povesteste ca Apostolul Matia, unul din cei doisprezece apostoli, care impreuna s-a numarat cu cei unsprezece apostoli, in locul vanzatorului Iuda, si el se intamplase a veni mai inainte in Sinopi, vrand sa mearga la Cafa sa propovaduiasca; iar sinopienii l-au prins si l-au inchis in temnita.

Deci mergand Apostolul Andrei acolo si auzind ca Apostolul Matia este inchis in temnita, a facut rugaciune si, cu semnul Sfintei Cruci, indata s-au zdrobit legaturile, temnita s-a deschis si a iesit Apostolul Matia din inchisoare, iar impreuna cu dansul si ceilalti legati. Iar sinopienii iudei aveau credinta, dar erau cruzi si salbatici cu sufletele incat numai cu chipul si cu fata se vedeau ca nu sunt fiare.

Deci auzind ca Apostolul a zdrobit legaturile si a deschis temnita, adunandu-se toti, voiau sa vada casa in care gazduia el. Unii, privindu-l cu cruzime si cu nemilostivire, il tirau de picioare, altii il trageau de maini si-l tavaleau prin tarana. Altii, cu dintii ca niste fiare salbatice il muscau, cu lemne il bateau, cu pietre il loveau, si fiecare dadea cu orice apuca. Mai pe urma socotind ca a murit din chinuirea cea multa, l-au aruncat afara din cetate la gunoi. Apostolul a patimit acestea, urmand lui Hristos, dascalul sau.

Dar Hristos nu a trecut cu vederea pe apostolul Sau, ci in noaptea aceea aratandu-i-se lui si dandu-i indrazneala, l-a sculat sanatos. Si nu numai aceasta, ci si un deget al lui pe care il muscase unul din mancatorii aceia, i l-a facut sanatos. Dupa aceea, binecuvantandu-l pe dansul, invatandu-l si indemnandu-l sa nu se leneveasca de propovaduirea Lui, s-a inaltat la cer. Iar apostolul dimineata s-a sculat si s-a dus sanatos in Sinopii neavand nici macar un semn de rani, incat ar fi putut zice ca vine de la vreun praznic, bucurandu-se.

Aceasta minune dupa ce au vazut-o sinopenii, minunandu-se de rabdarea sfantului, cea mai presus de om, si pe de alta de facerea de minuni a lui Hristos, cum intr-o noapte L-a facut pe el sanatos; caindu-se, s-au intors de la ratacirea lor si, pocaindu-se, au cazut la picioarele Sfantului Apostol, cerand iertare. Dupa aceea, sfantul, invatandu-i pe dansii cuvantul adevarului si botezandu-i in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, i-a facut pe dansii robi ai lui Hristos in loc de robi ai diavolului. Inca si alte nenumarate minuni a facut sfantul apostol in cetatea aceea, in numele lui Hristos, dintre care ascultati o preaslavita minune spre incredintarea celorlalte.

O femeie oarecare avea un fiu, unul nascut, pe care un om dusman l-a ucis apoi s-a facut nevazut si nu s-a aflat, iar mortul zacea aruncat in drum. De acest lucru instiintandu-se apostolul, s-a dus acolo l-a locul unde era mortul. Si facandu-i-se mila de mama celui ucis, apoi vrand sa atraga si pe popor spre mai multa credinta, prin rugaciune l-a inviat si l-a dat pe el viu mamei sale. Aceasta minune dupa ce au vazut-o sinopenii, cu totii, impreuna cu femeile si cu copiii, au crezut in Hristos. Atunci apostolul le-a hirotonit acolo preoti, pe cei mai iscusiti din cei ce crezuse, si asa dupa ce a luminat pe cei mai multi din sinopeni cu Sfantul Botez si i-a facut popor sfintit al lui Hristos si vrednic cu adevarat de turma lui, s-a dus a doua oara in cetatea Amisonului si de acolo s-a dus iarasi la Trapezunda.

Deci, botezand si pe ceilalti oameni care mai ramasesera necredinciosi din intaia propovaduire de acolo, s-a dus la cetatea Neocezareea si acolo, asemenea, cuvantul bunei credinte semanandu-l si pe multi la cunostinta adevaratului Dumnezeu intorcandu-i si cu Sfantul Botez luminandu-i, s-a dus de la Neocezareea in alta cetate ce se numeste Samosata. Iar in aceasta cetate lucuiau in acea vreme oameni cufundati in desertaciune elineasca, iar intru inselaciunea cea din afara a lumii, erau foarte pricopsiti. Si din pricina inselaciunii erau neintorsi catre credinta lui Hristos, fiindca pentru mestesugul filosofiei lor, fiecare se ferea sa vorbeasca cu dansii.

Iar dumnezeiescul Apostol Andrei prin ravna propovaduirii, ca pe o tesatura de paianjen a rupt impletiturile ritorilor si le-a aratat lor ca intelepciunea pe care o aveau este desarta si n-au cunostinta nici cat un copil mic. Asa, in putine zile, cu cuvintele si cu minunile, pescarul infruntand invatatura filosofilor si cu lucrarile semnelor plecand sufletele acestora, si catre buna credinta intorcandu-i, s-a dus la Ierusalim si s-a intilnit cu ceilalti apostoli, pentru ca sa faca un sobor, cum sa se serbeze praznicul Pastelui.

Iar cum ca apostolii se adunau in Ierusalim si faceau sobor pentru pricinile ce se intamplase in vremurile acelea, poate cineva sa cunoasca din Faptele Apostolilor, pe care le-a scris dumnezeiescul Luca Evanghelistul. Caci scrie el acolo in Fapte, capitolul 15, si zice: Si apostolii si preotii s-au adunat ca sa cerceteze despre acest cuvant si celelalte. Iar dupa ce s-a sfarsit praznicul, luand cu sine pe apostolul Matia si pe Tadeu, care se aflau la Ierusalim pentru aceeasi pricina, s-au intors la cetatea Edesa, care in ziua de azi se numeste Horasan si este spre partile rasaritului in hotarele Mesopotamiei.

Deci, acolo putine zile petrecand apostolul Andrei, pe Matia si pe Tadeu i-a lasat sa propovaduiasca in partile acelea, iar el s-a intors in partile Marii Negre cele dinspre rasarit. Intai s-a dus in tara Alanilor, unde, propovaduind Evanghelia Darului si pe multi intorcand catre credinta cea intru Hristos, s-a mutat la Avazgi si, intrand in Sevastopole, cetatea de acolo, ii invata si propovaduia taina lui Hristos si nenumarate multimi de oameni a intors la cunostinta de Dumnezeu.

Insa nici de mantuirea Zachenilor si a Vosporanilor nu s-a lenevit, ci si la acestia a mers si de vreme ce pe zacheni i-a aflat cu totul nesupusi, urand nesupunerea cu salbaticia acestora, a voit a se duce de la dansii, caci erau neprimitori de dumnezeiasca samanta a cuvantului lui Dumnezeu si nevrednici de sfanta credinta, iar buna supunere a vosporanilor laudand-o, s-a dus la dansii. Vosporanii se numesc toti aceia care locuiesc in stramtoarea Cafa, caci Cafa aceasta de care auzim nu este cetate, ci este un loc in chipul si asemanarea Moreii.

La Vosporani a petrecut Sfantul Apostol Andrei multa vreme, caci i-a aflat foarte supusi si lesne primitori de invatatura a apostolului, in care se povestea ca s-au aflat si niste icoane de sfinti inchipuiti cu ceara si ca dovedeau un mestesug preaiscusit, cu anevoie de urmat si cu multa intelepciune de maini facute, care intrec tot mestesugul.

Deci, petrecand la Vosporani multa vreme, de acolo Sfantul Andrei s-a dus la Cafa, care se numeste Herson, tara stralucita si cu multi oameni, desi intru credinta sanatoasa, nu lesne infipta, ci catre alte invataturi lesne primitoare aflandu-se. Acolo intrand cu intelepciune si propovaduind cuvantul dreptei credinte si facand minuni, i-a intors la cunostinta de Dumnezeu.

In acest chip vanand apostolul pe kersoneni si, ca pe niste pesti cuvantatori, aducandu-i dar lui Hristos, dupa pronia lui Dumnezeu s-a mutat de aici si in partile cele mai dinauntru ale Rusiei si a ajuns pana la riul Niprului; si in Muntii Kievului a poposit, unde a ramas intr-o noapte. A doua zi, sculandu-se din somn, a zis catre ucenicii care erau cu dansul: „Vedeti acesti munti? Credeti-ma ca peste acestia o sa straluceasca darul lui Dumnezeu si o sa se faca cetate mare aici si multe biserici o sa se ridice lui Dumnezeu si o sa se lumineze cu Sfantul Botez tot pamantul Rusiei”.

Si suindu-se pe muntii aceia, i-a binecuvantat si a infipt o cruce, mai inainte vestind incredintarea poporului aceluia de la scaunul sau cel apostolesc, care s-a intemeiat in Bizant si a mers si prin partile cele mai dinauntru ale Rusiei, pana unde este acum marea cetate a Novgorodului.

De acolo s-a intors pe mare iarasi la cetatea Sinopi. Si invatand iarasi acolo cuvantul Domnului, si mai intorcand si pe ceilalti oameni, citi au ramas nebotezati din propovaduirea cea dintai si pe cei credinciosi intarindu-i in credinta, le-a hirotonit episcop al acelui loc pe un apostol din cei saptezeci, cu numele Filolog.

De acolo a venit in Bizant, care in acea vreme nu era in starea in care se vede in ziua de astazi, ci cuprindea numai o particica – cat este palatul imparatesc -, ci mai pe urma, Constantin a stralucit-o si a adus-o in starea in care se vede acum si, dupa numele sau, a numit-o „Cetatea lui Constantin”.

In aceasta cetate mergand acest mare apostol, a facut si acolo asemenea. Caci cu cuvintele sale si cu minunile invatandu-i si cu Sfantul Botez luminandu-i, a intors si pe bizantini la lumina cunostintei de Dumnezeu, facandu-i fii ai luminii prin primirea credintei. Inca si o biserica minunata a ridicat in numele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu in mijlocul cetatii, asezand-o pazitoare si aparatoare a dreptei credinte de acei imparati din vremurile cele mai de pe urma. Apoi hirotonisindu-le si episcop pe Sfantul Stahie, unul din cei saptezeci de apostoli, de acolo s-a dus in Iraclia Traciei, care este departe de Constantinopol, spre apus, cale de doua zile.

Deci intru aceasta cetate asemenea invatand si propovaduind cuvantul lui Dumnezeu si pe multi intorcandu-i la cunostinta Darului, le-a hirotonit episcop in locul acela pe Apelin. De acolo a iesit in cetatile si satele de primprejur, asemenea, invatand, botezand si intorcand pe popoare la credinta in Hristos, adevaratul Dumnezeu si biserici zidind in numele Lui, a facut din sufletele lor biserici insufletite ale Sfantului Duh. Asa a facut prin toata Tracia, prin Macedonia si prin toata Tesalia, prin cea dintai si prin cea de-a doua si de la Tesalonic pana la Licostom si pana la Farsala.

Dupa ce a trecut Tesalia si Elada, s-a dus in vestitul ostrov al Peloponezului, care acum se numeste Moreia. Si in acest loc este cetatea care in ziua de astazi se numeste Paleapatra. In aceasta cetate a intrat Sfantul Apostol Andrei si, ducandu-se pedestru, a gazduit in casa unui om, care se numea Sosie, si care zacea in pat, fiind bolnav de o grea boala. Acesta a aflat doctor pe sfantul, caci, cum a intrat in casa lui si a pus sfanta lui mana pe dansul, indata s-a sculat Sosie sanatos, neavand nici urma de boala.

Dar nu numai acesta, ci si un rob al femeii Maximila, sotia antipatului Patrelor, se afla in zilele acelea aruncat intr-un gunoi al cetatii, cu totul topit de boala, si nu mai avea acum nici o nadejde de viata. Sfantul Andrei, fiind ucenic al lui Hristos, la Care nici rob, nici slobod nu se socoteste prost, ci pe toti intocmai ii are, n-a trecut cu vederea pe robul acela, ca sa se bantuie cu totul de cumplita boala, ci numai cu cuvantul zicand: „In numele Domnului nostru Iisus Hristos, pe Care eu Il propovaduiesc, scoala-te!” Si indata, o, minunile Tale, Hristoase Imparate! s-a sculat cu totul sanatos. Robul acela, mergand la stapana sa, i-a povestit ei toate cele ce i s-au intamplat.

N-au trecut multe zile la mijloc si femeia aceea, Maximila, stapana robului celui tamaduit, a cazut intr-o boala grea, in asa fel incat nici mestesugurile doctorilor nu puteau sa-i foloseasca, nici bogatia barbatului ei nu-i ajungea sa o dea pentru doctori, caci barbatul ei era, precum am zis, domn al locului aceluia si se numea Egheat.

Intr-o boala ca aceasta aflandu-se, si-a adus aminte de strainul, de saracul, de defaimatul apostol si, numaidecat, l-a chemat, si dupa ce a venit, a cazut la picioarele lui. Si ce a facut apostolul? El si-a pus sfanta sa mana pe femeia cea bolnava si numaidecat s-a facut cu totul sanatoasa. Aceasta minune vazand-o Egheat, a luat multa avutie si a aruncat-o la picioarele apostolului, rugandu-l sa o ia pentru doctorie.

Dar scopul Sfantului Apostol nu era sa stranga bogatia cea vremelnica, ci bogatia cea vesnica, pentru mantuirea poporului si pentru pocainta si intoarcerea antipatului Egheat. Pentru aceasta sfantul nicidecum nu a primit, ci mai vartos a zis: „Dascalul nostru Hristos asa ne-a poruncit noua: In dar ati luat, in dar sa dati”. Acestea zicandu-le sfantul si invatandu-i pe dansii cuvantul adevarului, s-a dus de la dansii.

Umbland prin cetate, a vazut zacand intr-un cerdac pe un om slabanog, care era de multa vreme bolnav, neputand sa umble nicidecum, nici sa se miste si nu avea nici un om care sa-l ingrijeasca. Iar sfantul si pe acesta numai cu numele lui Hristos l-a facut sanatos. Si nu numai minunile acestea le-a facut Sfantul Apostol Andrei acolo, ci si ochii multor orbi i-a deschis. Pe un om lepros, care zacea afara din cetate pe gunoi, ca Iov cel de demult, si pe acela l-a tamaduit, numai cat l-a botezat in mare in numele Sfintei Treimi; si acela, dupa ce s-a botezat si s-a insanatosit, s-a facut urmator al apostolului si propovaduia cu mare glas tuturor, prin puterea lui Hristos.

Astfel, apostolul cu cuvintele sale, cu minunile si cu semnele intorcand la cunostinta de Dumnezeu pe tot poporul care era in toata Ahaia, facandu-i turma a lui Hristos si popor sfant, se bucura si se veselea cu duhul, slavind pe Dumnezeu. Dupa aceasta, singura multimea crestinilor care crezusera a surpat capistile idolesti, a zdrobit pe idoli si a ars cartile cele elinesti ca pe niste pricini ale ratacirii oamenilor, dand cu aceasta o pilda de adeverire a credintei lor celei adevarate. Apoi, adunandu-si avutia lor, au aruncat-o la picioarele Apostolului.

Iar el a laudat osardia lor si socoteala cea buna a primit-o, iar avutia nu a primit-o. Ci le-a poruncit, pe unele sa le imparta la cei lipsiti si saraci, iar pe altele sa le cheltuiasca la zidirea bisericii, care in putine zile s-a savarsit. Si se adunau acolo crestini, unde se slujea Sfanta Liturghie si se sfinteau de episcopii si de preotii cei hirotoniti de Sfantul Apostol Andrei, ascultand si invatatura cea de miere izvoritoare a sfantului. Fiindca, totdeauna ii invata din cartile lui Moise si din ale proorocilor si dovedea cum ca unul si acelasi purtator de lege este si al Asezamantului celui vechi si al celui Nou, care la sfarsitul veacului S-a pogorit din cer si S-a intrupat din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, pentru mantuirea neamului omenesc.

Dar in timp ce s-au facut acestea, antipatul Egheat – despre care mai inainte am zis ca avea femeie pe Maximila, pe care a tamaduit-o apostolul -, s-a dus la Roma, la Cezarul, ca sa-si dea seama pentru slujba imparateasca pe care o avea si sa se sarguiasca ca sa-si ia iarasi stapanirea sa. Iar fratele sau, Stratoclis cu numele, care era intelept si invatat si care abia venise atunci de curand de la Atena, unde fusese pentru invataturile filosofice, a ramas epitrop in locul lui. Si avea un rob credincios si preaintelept, pe care il iubea foarte mult. Pe acesta, in acele zile, l-a apucat un drac infricosat si era vedere pricinuitoare de multa jale. Acestea vazandu-le Stratoclis, plangea, se supara, se amara si cauta doctor spre tamaduirea acestei boli. Insa, sa vedeti iconomia lui Dumnezeu, cum aduce pe om la cunostinta adevarului.

Auzind Maximila, femeia antipatului, pricina aceasta, l-a vestit asa: „Pentru ce tu fratele barbatului meu si cumnate, avand in mainile tale doctor fara de plata te intristezi si te necajesti? Aici este un om strain si sarac cu numele de Andrei, pe acela daca il vei chema, fara plata intr-un ceas poate si pe robul tau cel credincios sa-l tamaduiasca si pe tine de supararea aceasta sa te mangaie si sa te veseleasca. Caci si eu, precum ai auzit, cat de cumplita boala aveam incat si de viata ma deznadajduisem si numai cu un cuvant al lui sunt acum sanatoasa”.

Acestea auzind Stratoclis, indata a chemat pe sfantul. Si numai cum a intrat apostolul lui Hristos, indata a iesit dracul si s-a dus din locul acela. Si s-a facut sanatos si inteleptul rob, cel mai inainte legat cu lanturi de fier. Aceasta minune daca a vazut-o Stratoclis si Maximila indata au anatematizat inselaciunea elineasca si s-au facut crestini, botezandu-i apostolul. De atunci erau nedespartiti de sfantul si in toate zilele invatau de la dansul cunostinta cea mai desavarsita a tainei sfintei credinte crestinesti.

Acestea astfel facandu-se, s-a intors si Egheat, antipatul, de la Roma. Si dupa cateva zile a vrut sa-si cunoasca femeia sa. Iar ea, fiind botezata si nevrand sa se impartaseasca cu barbatul ei cel necredincios si nebotezat, intai s-a prefacut ca este bolnava. Iar dupa cateva zile, pentru ca a vazut ca nu se poate ascunde pana la sfarsit, s-a aratat. Caci famenii au aratat barbatului ei si au zis: „Ea, de cand tu te-ai dus la Roma, nici bucatele de mai inainte nu le mai mananca, nici marilor zei nu se inchina, ci cu totul s-a pironit cu socoteala si cu scopul ei, de un oarecare om batran si strain care este aici.

Acestea daca le-a auzit Egheat, cu totul s-a indracit de manie, si cu totul si-a iesit din minti. Ocara si infricosa si numai un scop avea: cum sa omoare pe Apostolul Andrei. Deci, catava vreme l-a pus in temnita, pana cand va socoti cu ce moarte il va omori. Iar la miezul noptii, Stratoclis, luand pe cumnata sa Maximila si pe altii, care erau mai sarguitori in credinta dintre cei ce crezusera, s-au dus in temnita care era pecetluita cu pecetea lui Egheat si pe care ostasii cu grija o strajuiau.

Deci acolo ducandu-se, incetisor au batut la usa incat sa auda sfantul. Auzindu-i sfantul, cu rugaciunea a deschis usa temnitei si au intrat inauntru. Atunci Stratoclis si Maximila au cazut la picioarele sfantului, rugandu-se si cerand ca sa-i intareasca si sa-i imputerniceasca in credinta lui Hristos. Iar sfantul multe zicand, i-a invatat cele cuviincioase si i-a sfatuit, iar pe Stratoclis hirotonindu-l episcop al Paleopatrelor, i-a trimis pe dansii cu pace. Ducandu-se ei, Sfantul Andrei iarasi cu rugaciunea inchizand usile temnitei, precum erau si mai inainte pecetluite, sedea inauntru asteptand hotarirea paganului Egheat.

Deci, antipatul, vazand ca femeia lui Maximila, cu totul s-a lepadat de dansul, aprinzandu-se de manie, a hotarit asupra Sfantului Apostol moarte de cruce. El socotea caci cu aceasta va supara pe Sfantul Andrei, dar nu stia ca o moarte ca aceasta era bucurie, veselie si viata vesnica a sfantului, caci vrea sa se faca impreuna partas al patimilor lui Hristos, dascalul lui.

Pentru aceasta, ducandu-l ostasii ca sa-l rastigneasca, vazand crucea a laudat-o pe dansa, ca pe una ce avea sa se faca pricina a suirii lui la cer. Apoi pe crestinii cei ce s-au aflat acolo, invatandu-i si intarindu-i, s-a suit pe cruce bucurandu-se, iar ostasii lui Egheat, facand voia domnului lor, au pironit pe cruce mainile si picioarele apostolului, pentru care lucru preotii si diaconii din Ahaia au scris asa:

„Patimirea Sfantului Apostol Andrei, pe care noi am vazut-o cu ochii nostri, toti preotii si diaconii bisericilor Ahaiei, scriem tuturor Bisericilor, care sunt la Rasarit si la Apus, la Miazazi si la Miazanoapte, care sunt alcatuite si zidite in numele lui Hristos, pace voua si tuturor celor ce cred intru Unul desavarsit Dumnezeu in Treime, intru adevaratul Parintele Cel nenascut, intru adevaratul Fiul Cel nascut, intru adevaratul Sfantul Duh, Care din Tatal purcede si intru Fiul se odihneste. Caci aceasta credinta am invatat de la Sfantul Andrei, apostolul lui Hristos, a carui patimire noi vazand-o, am biruit si dupa cat am putut o istorisim”.

Antipatul Egheat, intorcandu-se de la Roma cu stapanire innoita si intrand in cetatea Patrelor, a inceput a sili pe cei ce credeau in Hristos sa aduca jertfe idolilor. Acestuia, iesindu-i inainte Sfantul Andrei, i-a zis: „Ti se cade tie, judecator fiind al poporului, a cunoaste pe Judecatorul tau, care este in cer, si cunoscandu-L pe El, sa te inchini Lui si, inchinandu-te adevaratului Dumnezeu, sa te intorci de la aceia care nu sunt dumnezei”.

Iar Egheat a zis catre dansul: „Au tu esti Andrei care risipesti locasurile zeilor si sfatuiesti pe popor sa primeasca credinta cea vrajitoreasca, care de curand s-a aratat si pe care imparatii Romei au poruncit sa o piarda?”

Sfantul Andrei a zis: „Imparatii Romei inca nu au cunoscut aceasta, ca Fiul lui Dumnezeu venind pe pamant pentru mantuirea oamenilor intru adevar a aratat cum ca idolii aceia, nu numai ca nu sunt dumnezei, ci draci necurati si vrajmasi ai neamului omenesc, care ii invata pe oameni si ii indeamna spre toata necuratia. Caci maniind pe Dumnezeu sa se intoarca de la dansii si sa nu-i asculte. Iar cand se va mania Dumnezeu asupra lor si se va intoarce de la oameni, atunci diavolii ii iau pe ei sub a lor stapanire si pana intru atat ii amagesc pe dansii incat ii scot goi cu totul de faptele bune, nimic altceva avand, decat pacatele lor pe care le duc cu ei”.

Egheat a zis: „Aceste cuvinte babesti si desarte, cand le propovaduia Iisus al vostru, iudeii l-au pironit pe cruce”. Sfantul Andrei a raspuns: „O, de ai fi voit a cunoaste taina Crucii, cum Ziditorul neamului omenesc, pentru dragostea Sa catre noi, a rabdat Crucea, nu fara de voie, ci de bunavoie, pentru care eu insumi sunt martor, cum ca si vremea patimilor Sale o stia mai dinainte si mai dinainte ne-a spus despre Invierea Sa, cea de a treia zi si la cina cea mai de pe urma impreuna cu noi sezand, ne-a spus despre vanzatorul Sau, ne-a spus si despre cele ce aveau sa fie asupra Sa. Si stiind locul acela, in care era sa fie dat iudeilor, de bunavoie a venit”. Iar Egheat a zis: „Ma minunez de tine, caci om intelept fiind tu, urmezi Aceluia pe care in orice chip, cu voie, ori fara voie, il marturisesti ca a fost rastignit pe cruce”.

Apostolul a raspuns: „Mare este taina Sfintei Cruci si, daca vei voii sa asculti, eu iti voi povesti tie”. Iar el a raspuns: „Nu este aceea taina, ci pedeapsa a facatorilor de rele”. Sfantul Andrei a raspuns: „Acea pedeapsa este taina innoirii oamenilor, numai sa voiesti a ma asculta cu indelunga rabdare”. Egheat a zis: „Iata, te ascult pe tine cu indelunga rabdare, insa si tu, de nu vei face ceea ce eu iti poruncesc, aceeasi taina a Crucii, asupra-ti vei purta”. Iar apostolul a zis: „De m-as fi temut eu de pedeapsa Crucii nu as fi laudat Crucea niciodata”. Egheat a zis: „Precum din nebunia ta lauzi Crucea, asa dintru indrazneala ta nu te temi de moarte”.

Apostolul a raspuns: „Nu din indrazneala, ci din credinta nu ma tem de moarte. Caci moartea dreptilor este cinstita, iar a pacatosilor este cumplita. Deci, eu voiesc ca sa asculti taina Crucii, si cunoscand adevarul sa crezi si, crezand, sa-ti afli sufletul tau”. Egheat a zis: „Acel lucru se afla care a pierit? Au doar a pierit sufletul meu ca imi poruncesti a-l afla pe el printr-o credinta pe care nu o stiu in ce fel este?”

Sfantul Andrei a raspuns: „Aceasta este care o vei invata de la mine, caci eu iti voi arata tie pierderea sufletelor omenesti, ca sa cunosti mantuirea lor, care prin cruce s-a lucrat. Omul cel dintai prin calcarea poruncii, adica prin lemn a adus moartea in lume si se cadea neamului omenesc ca prin patimirea cea de pe lemn, sa se izbaveasca de moarte. Si precum din pamantul cel curat era zidit omul cel dintai, care a adus moartea prin lemnul incalcarii de porunca, asa se cadea a se naste Hristos din Fecioara cea curata, om desavarsit, Care este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a zidit pe omul cel dintai si a innoit viata cea vesnica, pe care toti oamenii o pierdusera si prin lemnul Crucii sa se intoarca de la lemnul poftei, spre care omul cel dintai, intinzandu-si mainile, a gresit, asa se cadea ca Fiul lui Dumnezeu sa-si intinda pe Cruce mainile Sale cele nevinovate, pentru neinfranarea mainilor omenesti. Pentru hrana cea dulce a lemnului celui oprit, sa guste fierea amara si luand asupra Sa moartea noastra, sa ne dea nemurirea Sa”

Dupa acestea Egheat a zis: „Aceste cuvinte povesteste-le acelora care te asculta, iar tu de nu vei asculta porunca mea si de nu vei aduce jertfa zeilor, apoi batandu-te cu toiege, te voi rastigni pe Crucea pe care tu o lauzi”.

Sfantul Andrei a raspuns: „Eu Unuia, Adevaratului si Atotputernicului Dumnezeu, in toate zilele ii aduc, nu fum de tamaie, nici carne de boi, nici sange de tapi, ci pe Mielul cel fara de prihana, care S-a jertfit pe altarul Crucii, cu al Carui preacinstit Trup se impartaseste tot poporul cel credincios si bea Sangele Lui, pe cand Mielul acesta ramane intreg si viu. Desi cu adevarat se injunghie si cu adevarat Trupul Lui de toti se mananca si Sangele Lui de toti se bea, insa, precum zic, totdeauna petrece intreg, fara de prihana si viu”. Egheat a zis: „Cum poate fi aceasta?”

Sfantul Andrei a raspuns: „Daca voiesti sa stii, fa-te ucenic, ca sa inveti aceea pentru care intrebi”. Egheat a zis: „Eu acea invatatura de la tine cu chinuri o voi cerca”. Apostolul a raspuns: „Ma mir de tine, ca tu, om intelept fiind, graiesti cele nebune. Dar oare vei putea, ispitindu-ma cu munci, sa cunosti de la mine Tainele lui Dumnezeu? Ai auzit taina Crucii, ai auzit si taina Jertfei! De vei crede ca Dumnezeu Cel rastignit de iudei este Dumnezeu adevarat, atunci iti voi arata cum, omorit fiind traieste si cum jertfit fiind si mancat, petrece intreg intru Imparatia Sa”. Egheat a zis: „Daca este omorit, si de oameni este mancat, precum zici, apoi cum poate fi viu si intreg?” Apostolul a raspuns: „Daca vei crede cu toata inima ta, vei putea cunoaste aceasta Taina; iar de nu vei crede, nu vei cunoaste niciodata aceasta taina”.

Atunci Egheat, maniindu-se, a poruncit sa arunce pe apostol in temnita. Si aruncat fiind sfantul in temnita, s-a adunat la dansul mult popor din toata latura aceea si voia sa-l ucida pe Egheat, iar pe Sfantul Andrei sa-l scoata din temnita. Iar Sfantul Apostol i-a oprit pe dansii, invatandu-i si graind: „Nu prefaceti pacea Domnului nostru Iisus Hristos intru tulburare diavoleasca, ca Domnul nostru Iisus Hristos, dandu-se pe Sine spre moarte, a aratat toata rabdarea si impotriva n-a grait, nici n-a strigat, nici nu s-a auzit glasul Lui in ulite. Deci si voi, taceti si fiti in pace.

Si nu numai sa nu faceti impiedicarea muceniciei mele, ci si voi singuri sa va gatiti ca niste buni nevoitori si ostasi ai lui Hristos, a nu va teme de ingrozirile tiranului, ci a purta cu rabdare pe trupurile voastre ranile ce vi se vor aduce asupra voastra de chinuitori. Ca de este nevoie a se teme cineva de frica, apoi se cuvine a se teme de frica aceea care nu are sfarsit. Pentru ca frica si ingrozirile de la oameni sunt asemenea fumului, ca aratandu-se indata se sting. Si de dureri daca voim a ne time, apoi se cuvine a ne teme de acelea ce nu au sfarsit niciodata.

Caci durerile acestea vremelnice, desi sunt mici, cu inlesnire se rabda, iar daca sunt mari, apoi degraba iesind sufletul din trup, singure se sfarsesc. Durerile acelea sunt cumplite, care sunt acolo vesnice, unde este plangerea cea neincetata, strigare, tanguire si munci fara de sfarsit, spre care Egheat nu se teme a merge. Deci fiti gata spre aceasta mai vartos, ca prin supararile acestea vremelnice sa treceti spre bucuria cea vesnica, unde va veti veseli totdeauna cu Hristos si veti imparati cu El”.

Astfel Sfantul Andrei, toata noaptea a petrecut-o invatand pe popor. Iar a doua zi antipatul Egheat a sezut la judecata si a adus inaintea sa pe Sfantul Andrei si a zis catre dansul: „Oare socotit-ai sa-ti lasi nebunia ta si sa nu mai propovaduiesti pe Hristos, ca sa poti a te veseli cu noi in aceasta viata? Caci mare nebunie este de a se duce cineva de bunavoie spre chinuri si spre foc”. Sfantul Andrei a raspuns: „A ma veseli impreuna cu tine, voi putea numai cand tu vei crede in Hristos si te vei lepada de idoli; caci pe mine Hristos m-a trimis in partea aceasta in care mult popor am cistigat Lui”.

Egheat a zis: „Deci pentru aceasta te silesc spre jertfe, ca cei amagiti de tine sa lase desertaciunea invataturii tale si sa aduca jertfele cele placute zeilor. Caci nu este cetate in Ahaia in care sa nu fi pustiit lacasurile zeilor. Deci acum se cuvine ca iarasi prin tine sa se inoiasca cinstea lor, ca cei maniati prin tine, tot prin tine sa fie imblanziti si tu sa petreci intru dragostea noastra cea prieteneasca. Iar daca nu, apoi multe feluri de chinuri vei lua, pentru necinstea care prin tine s-a facut lor, si vei fi spanzurat pe Crucea pe care tu o lauzi”.

La acestea Sfantul Andrei a raspuns: „Asculta, fiule al pierzarii, paiule gatit pentru focul cel vesnic, asculta-ma pe mine sluga Domnului si apostolul lui Iisus Hristos, ca pana acum am vorbit cu tine cu blandete vrand a te invata sfanta credinta, ca doar dupa cum ai intelegere, sa cunosti adevarul lepadandu-te de idoli, sa te inchini Dumnezeului Celui ce locuieste in ceruri. Dar de vreme ce tu petreci in intuneric si socotesti ca eu ma tem de chinurile tale, apoi gateste asupra mea chinuri de acelea ce stii tu ca sunt mai grele, caci cu atat voi fi mai bine primit Imparatului meu cu cat mai grele chinuri voi rabda pentru El”.

Atunci a poruncit Egheat, ca, intinzandu-l pe pamant, sa-l bata. Si dupa ce s-au schimbat de sapte ori cate trei cei ce-l bateau, l-au ridicat pe Sfantul Andrei si l-au dus la judecator, care a zis catre dansul: „Andreie, asculta-ma pe mine, nu-ti varsa sangele in desert, ca de nu ma vei asculta, apoi pe cruce te voi rastigni”. Sfantul Andrei a raspuns: „Eu sunt rob Crucii lui Hristos, si mai mult doresc moartea Crucii, decat sa ma izbavesc de chinuri, de care nicidecum nu ma tem; iar tu vei putea scapa de chinurile cele vesnice care te asteapta, daca ispitind rabdarea mea, vei crede in Hristos, caci eu mai mult pentru pierzarea ta ma mihnesc, decat tu pentru patimirea mea. De vreme ce patimirile mele vor fi numai intr-o zi, sau cel mult doua si vor sfarsi, iar patimile tale nici dupa o mie de ani nu vor avea sfarsit. De aceea nu-ti mai inmulti patimile, nici iti mai aprinde focul cel vesnic”.

Deci, maniindu-se Egheat, a poruncit sa-l rastigneasca pe Sfantul Andrei pe cruce, legandu-i mainile si picioarele, ca nu voia sa-l pironeasca cu piroane, ca sa nu moara degraba, ci sa-l spanzure asa legat ca mai mult chin sa patimeasca si sa sufere.

Deci, slugile ighemonului, ducand pe sfantul la rastignire, alerga poporul, strigand: „Ce a gresit omul acesta drept si prietenul lui Dumnezeu? Pentru ce il duc la rastignire?” Iar Sfantul Andrei ruga poporul, ca sa nu faca impiedicare patimirii lui. Caci mergea cu veselie si neincetat invata pe popor. Iar dupa ce a venit la locul lui, in care era sa-l rastigneasca, vazand de departe crucea gatita pentru dansul, a strigat cu glas mare:

„Bucura-te, Cruce sfintita cu trupul lui Hristos si cu madularele Lui ca niste margaritare impodobite, caci mai inainte de a se rastigni Domnul pe tine, erai infricosata oamenilor, iar acum esti iubita si cu dorire primita. Caci cunosc credinciosii cata bucurie ai in tine si ce fel de rasplatire li se pregateste pentru tine. Eu cu indrazneala si cu bucurie vin catre tine; deci tu cu veselie primeste-ma pe mine, ca sunt ucenic al Aceluia Care a fost spanzurat pe tine. Primeste-ma, ca totdeauna te-am dorit si am poftit a te imbratisa. O, preabuna Cruce, care ti-ai cistigat frumusetea si bunacuviinta din madularele Domnului meu. Ceea ce esti de mult dorita si cu osardie iubita, pe care neincetat te-am cautat si abia acum te-am aflat gatita dupa dorirea inimii mele. Deci ia-ma pe mine dintre popor, si ma da Invatatorului meu, ca prin tine sa ma primeasca Cel ce prin tine m-a rascumparat pe mine”.

Acestea zicand si-a dezbracat de pe sine hainele si le-a dat chinuitorilor, iar ei l-au inaltat pe Cruce, legandu-i mainile si picioarele cu franghii, l-au rastignit si l-au spanzurat. Si statea imprejurul lui multime de popor, ca la douazeci de mii, intru care era si Stratoclis, fratele lui Egheat, care striga impreuna cu poporul: „Cu nedreptate patimeste acest barbat sfant”. Iar Sfantul Andrei intarea pe cei ce credeau in Hristos, ii imbarbata spre rabdarea muncilor vremelnice, invatandu-i ca nu este vrednica nici o munca a vremii de acum, pe langa rasplatirea bunatatilor celor ce vor sa fie.

Apoi a alergat tot poporul la curtea lui Egheat strigand si zicand: „Nu se cuvine a patimi acestea, acest om sfant, cinstit si invatator bun, cu bun si bland obicei si intelept, ci se cade a fi coborit de pe cruce, caci iata este a doua zi de cand este spanzurat pe cruce si nu inceteaza invatand dreptatea”.

Atunci Egheat, temandu-se de popor, a alergat impreuna cu dansii ca sa coboare pe Sfantul Andrei de pe cruce. Iar Sfantul Andrei, vazand pe Egheat, a zis catre dansul: „Egheat, pentru ce ai venit? Daca voiesti sa crezi in Hristos, apoi, precum ti-am fagaduit, ti se va deschide usa darului. Iar daca numai pentru aceasta ai venit, ca sa ma dezlegi de pe cruce, apoi sa stii ca eu, pana voi fi viu, nu voiesc sa fiu coborit de pe cruce, caci acum vad pe Imparatul meu, acum ma inchin lui, acum stau inaintea lui si ma bucur; iar pentru tine ma mihnesc si-mi pare rau, ca te asteapta pierzarea cea vesnica, care este gatita si te asteapta pe tine. Deci, ingrijeste pentru tine, pana cand este in puterea ta, ca nu in vremea aceea sa incepi, cand nu-ti va fi tie cu putinta”.

Si vrand slugile sa-l dezlege, nu puteau a se atinge de dansul, apoi si cealalta multime a oamenilor care venisera acolo, se sarguiau unii dupa altii ca sa-l dezlege, cu toate acestea n-au putut, caci pareau mainile lor ca moarte. Dupa acestea, Sfantul Andrei a strigat cu glas mare: „Doamne Iisuse Hristoase, nu ma lasa sa fiu dezlegat de pe crucea pe care sunt spanzurat pentru numele Tau, ci primeste-ma. Invatatorul meu, care Te-am iubit, care Te-am cunoscut si care Te-am marturisit in toata viata mea, si acum inca Te marturisesc, care doresc a Te vedea si prin care sunt ceea ce sunt; primeste Doamne Iisuse Hristoase in pace sufletul meu, caci acum este vremea a veni si a Te vedea pe Tine cel dorit. Primeste-ma bunule Invatator, si nu porunci a fi pogorit de pe cruce, mai inainte pana nu vei lua sufletul meu”.

Zicand el acestea, iata o lumina mare din cer l-a stralucit ca un fulger, pe care toti o vedeau si de jur imprejur l-a stralucit pe el, incat nu era cu putinta ochiului omenesc, celui de tina, a privi spre dansa. Si a petrecut acea lumina cereasca stralucindu-l ca la o jumatate de ceas; si cand lumina a disparut, atunci si Sfantul Apostol si-a dat sufletul sau cel sfant si impreuna cu dansa s-a dus ca sa stea inaintea Domnului.

Si asa s-a sfarsit sfantul batran, fiind plin de zile, ca a trait ca la optzeci de ani. Ca asa se cadea, ca adevaratul ucenic a lui Hristos, apostol fiind, cu sfarsit mucenicesc sa-si savarseasca drumul propovaduirii. Iar uritul de Dumnezeu Egheat, de indracire fiind cuprins, de demonii cei slujiti si cinstiti de dansul, vrednice rasplatiri a luat, ca s-a suit intr-un deal inalt si de acolo cazand jos paganul, s-a zdrobit si – dupa cum a zis dumnezeiescul David -, s-au risipit oasele lui langa iad.

Iar Stratoclis si Maximila, care era de bun neam si fata a unui senator, care crezuse in Hristos, pogorand cinstitul si sfantul trup al apostolului de pe cruce si cu miruri ungandu-l, l-au pus in loc insemnat. Deci, Stratoclis impartind la saraci toata avutia fratelui sau Egheat si zidind episcopie din avutia sa, pe locul in care au pus trupul sfantului, acolo si-a petrecut cealalta parte din viata sa, bine pascand turma incredintata lui. Asemenea si Maximila, impartind cea mai mare parte din bogatia sa saracilor, si-a oprit o parte cu care a zidit doua manastiri: una de calugari si alta de calugarite.

Si astfel cu placere de Dumnezeu vietuind ea, s-a dus la vesnicele locasuri, in locul lucrurilor celor pamantesti si stricacioase dobandind frumusetile cele ceresti si nestricacioase.

Iar moastele Sfantului Apostol Andrei au ramas in episcopia din Paleapatra multi ani, facand neincetat minuni si tamaduind toata boala si toata neputinta, pana in zilele marelui Constantin, intaiul crestin intre imparati, care a avut trei fii: Constantie, Constantin si Consta. Doi din fii sai au luat fiecare cate o parte din imparatia sa. Consta a luat Roma, Constantin Portugalia, iar Constantie, al treilea fiu, a luat Constantinopolul, adica scaunul tatalui sau.

Deci, acest Constantie, a primit in inima sa o dorire buna si de suflet folositoare. A dorit sa aduca in Constantinopol moastele Sfintilor Apostoli, ale lui Andrei, Luca si Timotei si sa le aseze in biserica Sfintilor Apostoli, pe care o zidise tatal sau, marele Constantin. In acea vreme Sfantul Artemie, care a marturisit credinta mai pe urma, in vremea lui Iulian Paravatul, era domn si augustalie in Alexandria, si pe dansul l-a socotit vrednic de o slujba ca aceasta. Deci l-a chemat la sine si i-a poruncit ca unui vrednic, sa-i slujeasca in aceasta laudata slujba.

Apoi s-a dus Sfantul Artemie si a luat de la Efes moastele Sfantului Apostol Timotei, pe ale Sfantului Apostol Luca, de la Tivele Beotiei, iar de la Paleapatra a luat cinstitele si sfintele moaste ale Sfantului Apostol Andrei.

Si asa le-a adus cu mare cinste la imparatul Constantie in Constantinopol. Iar imparatul primindu-le si cu multa evlavie inchinandu-se lor, apoi cu dragoste sarutandu-le, le-a asezat in prea vestita si luminata biserica a Sfintilor Apostoli, in partea cea de-a dreapta Sfantului Altar si acolo au fost inchinate si cinstite de cei binecredinciosi, cat timp au avut crestinii imparatie. Iar cand a fost pradat Constantinopolul, s-au impartit sfintele moaste in mainile binecredinciosilor crestini.

Aceasta este viata si petrecerea Sfantului Apostol Andrei, acestea sunt povestirile cele dupa puterile noastre, despre ucenicul lui Hristos, cel intai chemat. Asa a petrecut sfantul, asa s-a nevoit, asa a schimbat vanarea de pesti pe vanarea de oameni, asa a dobandit imparatia cerului si acum se odihneste si se veseleste intru imparatia cea randuita de Invatatorul sau, dupa cum singur I s-a fagaduit zicand: si Eu va fagaduiesc voua, precum mi-a fagaduit Mie Tatal Meu, imparatie.

Acum sade la masa cea gatita lui, dupa fagaduinta cea nemincinoasa, ca sa mancati si sa beti la masa Mea, intru Imparatia Mea. Si se roaga neincetat pentru noi, cei luminati prin propovaduirea lui, ca de pacate pocaindu-ne si curatindu-ne sa ne invrednicim si noi aceleiasi Imparatii, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, caruia I se cuvine toata slava si inchinaciunea, impreuna si Parintelui Sau, Celui fara de inceput, si Preasfantului, Bunului si de viata facatorului Sau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

29
Noi
09

Ce-au făcut mogulii în ultimii cinci ani…

…în care preşedintele nu i-a lăsat să aibă linişte, le-a încurcat socotelile, în care a apărat statul de drept, avuţia naţională şi interesul suveran al poporului? Şi-au mărit de cinci ori averile!

În medie. Acum, separat:

Dan Voiculescu: Cea mai mare creştere, de la 240 de milioane de euro (300 mil. $) la 1,6 miliarde, adică de 6,66 ori. Averea nu s-a oprit din creştere nici la guvernare, nici în opoziţie. Doar în 2009, anul crizei, suma a stagnat (în euro, pentru că în lei a crescut)

Dinu Patriciu: Creştere de 5,7 ori, adică de la 280 milioane de euro (350 mil. $) la 1,6 miliarde. Suma părea să fi crescut de 8 ori în 2007, după primele estimări legate de preţul pentru care a vândut Rompetrol, dar ulterior, cifrele confirmate au fost mai mari. Propriul top, Forbes, îl dă însăîn continuare pe Patriciu drept cel mai bogat român, cu o sumă mult mai mare decât Capital: 2,2 miliarde de euro.

Sorin Ovidiu Vântu: 50% în primul an al lui Băsescu, 20% în al doilea an al lui Băsescu şi mai mult decât dublare în al treilea an. Era clar, bula nu putea să mai ţină Corecţie în 2008 apoi, ca la Voiculescu, stagnare în an de criză.

Bilanţ final al celor 3 moguli: Suma iniţială, sub un miliard de euro, adunaţi în 14 ani. Suma finală, aproape 5 miliarde de euro, adică aproape încă câte un miliard în fiecare an.

Averile lui Voiculescu, Vântu, Patriciu, potrivit Top 300 capital (convertite în milioane de euro)

29
Noi
09

Dinu Patriciu: ‘Ma vad obligat sa-l actionez in justitie pe Traian Basescu pentru calomnie’

Omul de afaceri Dinu Patriciu a declarat, la RTV, ca se vede obligat sa-l actioneze in justitie pe Traian Basescu pentru calomnie dupa ce seful statului a anuntat ca-l va da in judecata pe Patriciu, impreuna cu ziarul Gardianul pentru prezentarea unui film trucat si pentru minciuni.

„Pot sa inteleg starea de tensiune, stresul si disperarea unui om care pierde, dar de aici pana la insulte e cale lunga”, a spus Dinu Patriciu la Realitatea TV dupa ce seful statului a anuntat ca-l va da in judecata.

„Sunt si eu obligat sa-l actionez in justitie pe domnul Basescu pentru calomnie”, a mai spus Patriciu, potrivit Newsin.

Si redactorul-sef de la ziarul „Gardianul” a reactionat la anuntul lui Traian Basescu de a da in judecata ziarul pe care il conduce: „Suntem pregatiti si pentru procese, si pentru anchete.”

Traian Basescu a declarat sambata: „In mod cert, la 20 de ani de la revolutie, romanii nu mai pot fi pacaliti, ei nu mai pot fi manipulati cu filme trucate, in care fara rusine amesteca viata unui copil, un copil care este supus unei presiuni mediatice extraordinare doar in interesul candidatului Mircea Geoana, utilizandu-se pentru aceasta filme trucate. Nu vreau sa ma intreb cum s-ar fi simtit oricare dintre noi daca in aceasta situatie ar fi fost un copil al nostru”.

Candidatul PDL la Presedintie a mai spus ca ii va da in judecata pe omul de afaceri Dinu Patriciu si pe cei de la ziarul „Gardianul”. „Pentru minciuna si trucarea unor filmari il dau in judecata pe Dinu Patriciu si cotidianul Gardianul si fac acest lucru pentru ca au prezentat un film trucat”, a declarat Basescu. Basescu l-a criticat pe Patriciu ca a afirmat de doua ori ca a lovit copilul de la Ploiesti. ” Inainte de orice, cred ca presa care a introdus in circulatie un film trucat ar trebui sa raspunda in mod elementar la cateva intrebari. In primul rand, daca, inainte de a introduce filmul in circuitul public, acest film a fost verificat la Institutul National de Expertiza, in al doilea rand, si aici ma adresez direct ziarului Gardianul, daca macar dupa introducerea in circuitul public al unui film trucat a avut curiozitatea sa faca o expertiza a acestui film. Daca au avut-o, le cer sa faca public rezultatul”, a mai spus presedintele.

29
Noi
09

Predica la duminica XXVI dupa Rusalii

Dregatorul bogat – pazirea poruncilor

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Binecuvantati si dreptmaritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru
Iisus Hristos,

Dumnezeiasca Evanghelie a acestei duminici este aceeasi cu cea ascultata de noi in Duminica a XII-a dupa Rusalii, cu unele mici deosebiri. Astazi insa ascultam de la Sfantul Evanghelist Luca, dupa ce in Duminica a XII-a am ascultat-o de la Sfantul Evanghelist Matei (XIX, 16-26). Noi, impartind aceasta pericopa in doua, am talcuit partea intai la Duminca a XII-a dupa Rusalii, spre a ne ocupa in aceasta duminica de partea a doua a acestei sfinte Evanghelii. Dar se cuvine sa facem o legatura duhovniceasca a celor spuse atunci cu cele ce urmeaza in finalul intalnirii Mantuitorului cu un dregator bogat, pentru ca despre o asemenea intalnire, bogata si ea in rosturi vitale si mantuitoare, este vorba.

Precum ne spune dumnezeiasca Evanghelie, un tanar dregator bogat vine la Mantuitorul, se pleaca inaintea Lui si Il intreaba:

“Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu. Stii poruncile: sa nu savarsesi adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor, si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie. Iar el, auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat. Si vazandu-l intristat, Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce au averi in imparatia lui Dumnezeu! Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sa se mantuiasca? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu” (Luca 18, 18-27).

Mantuitorul – Bunatatea dumnezeiasca intrupata – atrage atentia cu tarie acestui dregator lumesc, care vedea in Iisus doar un om, un invatator, ca Binele e in Cel Unic bun – Dumnezeu – si din acest unic Izvor al binelui ne adapam toti, si asa ne putem afla toti unitatea in bine si adevar. Apoi il intreaba: “Stii poruncile? Sa nu savarsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta”. In poruncile divine se afla viata divina, viata de veci a Autorului lor: Dumnezeu cel viu. A pazi poruncile cu acea constiinta ca in ele e prezent Cel Vesnic, inseamna inceputul iesirii din lumea neascultarii, a orgoliului narcisist, a pacatului, a mortii, si a intra in lumina zilei celei neinserate a Imparatiei lui Dumnezeu. Caci, daca, spre pilda, cel ce ucide poarta in el deja samanta mortii, cel ce da viata si salveaza viata isi descopera arvuna vietii. Simtea o asemenea stare tanarul bogat? Nu cumva simtirea, dulceata bogatiilor acestei lumi, il tine in lumea celor ce se trec si pier? Intr-adevar, raspunsul lui: “Toate acestea le-am pazit din tineretile mele” arata aceasta lipsa tragica. Mantuitorul Insusi i-o aduce la cunostinta. “Auzind Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: vinde toate cate ai si le imparte saracilor, si vei avea comoara in ceruri; si vino de-Mi urmeaza Mie”. “Una iti lipseste!”. Cand Mantuitorul a fost primit ca oaspete in casa surorilor Marta si Maria, ni s-a dat sa auzim acelasi cuvant. “Maria asezandu-se la picioarele Domnului asculta cuvintele Lui. Marta se silea cu multa slujire sa pregateasca ospat si a zis: Doamne, au nu socotesti ca sora mea m-a lasat singura sa slujesc… . Iar Domnul i-a zis: Marto, Marto, te grijesti si pentru multe te silesti, dar un lucru trebuie. Maria partea cea buna si-a ales care nu se va lua de la ea” (Luca 10, 38-42). Amandoua surorile slujeau Domnului, fiecare in felul ei. Dar un lucru ramane de trebuinta absoluta, eterna: “Unicul necesar” – urmarea lui Hristos, Dumnezeu-Omul, starea in fata Lui.

Aceasta nu inseamna sa blestemi, sa arunci anatema asupra lucrurilor acestei lumi, care sunt daruri ale lui Dumnezeu. Dar a te inchina lor inseamna a avea soarta lor. “Omule, zice un suflet crestin, tu te transformi in ceea ce iubesti: in Dumnezeu (dupa har), daca tu Il iubesti pe Dumnezeu; in pamant, daca tu iubesti doar pamantul”. Nu poti sa nu iei seama ca am ajuns atat de pervertiti, incat sufletul nostru asculta prea mult glasul si chemarile celor trecatoare. Ochii, urechile, gustul, mirosul, toate sunt indreptate spre cele ce o clipa ne indulcesc si pier.

Ne-am pervertit intr-atat constiinta, incat sa se spuna de catre unii sarmani “filosofi” ca “in intelect nu exista nimic care sa nu fi fost inainte de simturi”. Si cum prin simturile din afara intra cele dinafara, pieritoare, s-a si zis: “Moartea intra prin ferestre”, adica prin simturi, care sunt ca niste ferestre zidite in trupul nostru, dar prin care ne-a fost dat sa privim, prin toate fapturile, spre Ziditorul lor. Si ne aducem aici aminte de cuvantul spus de Dumnezeu unui suflet sfant: “Lumea face atata zgomot la urechile voastre, incat glasul Meu nu-L mai auziti”.

A auzit dregatorul bogat glasul lui Iisus? A auzit el un glas, dar fara intelesul lui, fara sa-i simta chemarea. Bietele lui simturi erau doar trupesti, pervertite. Pentru a auzi si intelege glasul lui Dumnezeu, si din Scripturi, si din fapturi, ne trebuie ceea ce numesc Parintii “simtirea intelegatoare” – simtirea mintii; “simtirea duhovniceasca”, cum o numeste Sfantul Simeon Noul Teolog. Simtirea prezentei Duhului Sfant in noi, prin Care credem si marturisim: “Domn (si Dumnezeu) este Iisus Hristos” (I Corinteni 12, 3). Si prin Acelasi Duh Sfant ne simtim si noi frati cu Hristos Domnul si infiati de Dumnezeu, strigand: Avva! Parinte! (Romani 8, 15).

Prin Sfintele Taine se deschide in noi tocmai aceasta simtire duhovniceasca. La Sfantul Botez ne rugam: “Dezbraca de pe noi invechitura, ne innoieste spre viata de veci, ne umple de puterea Sfantului Duh, spre unirea cu Hristos…”. Iar prin Taina Sfantului Mir se pecetluiesc cu “Pecetea darului Duhului Sfant” toate incheieturile si simturile trupului, tocmai pentru a dobandi in Duhul Sfant sensibilitatea, simtirea duhovniceasca. Simturile, vazul, auzul, mirosul, gustul, pipaitul, nu se strica (pacatul le strica), ci se spiritualizeaza prin har, se fac instrumente, cai ale primirii descoperirilor dumnezeiesti. “Duhul Sfant stramuta lucrarile simturilor din afara spre simturile dinlauntru – de pilda vederea spre mintea care priveste lumina vietii; auzul spre intelegere; gustul spre puterea deosebitoare a ratiunii; mirosul spre cunoasterea mintii; iar pipaitul il stramuta spre starea de veghe a inimii – ca sa petrecem viata ingereasca pe pamant”, invata cuviosul Nichita Stithatul. De aceea ne si rugam: “Doamne, lumineaza-mi ochii gandului, intelepteste-ma sa inteleg poruncile Tale, sa fac voia Ta”. Psalmistul marturiseste: “Auzului meu vei da bucurie si veselie” (Psalmul 50, 9). Credinciosul, impartasindu-se cu trupul si sangele dumnezeiesc, exclama, in Liturghie: “Am vazut lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata…”; sau isi zice, impreuna cu Sfantul Simeon Noul Teolog, ca “darul i s-a facut pahar al bauturii dumnezeiesti si al undei nemuritoare, umplandu-se de desfatare cereasca cu care singuri ingerii se desfata si sunt pastrati nestricaciosi”. Aceasta este inaltarea si pregustarea, arvuna inca de aici a veacului viitor si a vietii de veci cu Hristos. Aceasta ne scoate din platitudine, din plictiseala si monotonia unei vieti fara relief, pe care numai harul divin il poate oferi, si ne salveaza din inspaimantatoarea stricaciune a feluritelor patimi – mania drogurilor, prostitutie, crima, sinucidere. Asa intelegem si pe fratii nostri, sarmani necredinciosi, atei: simtirea duhovniceasca le este atrofiata, candelele stinse, usa inchisa (Matei 25, 10).

Dar dregatorul din Evanghelie? “Auzind acestea (adica urmarea deplina a lui Hristos) s-a intristat, caci era foarte bogat”. Si Iisus, privindu-l cum se departa de El intristat, sclav al lanturilor lui launtrice, rosteste: “Cat de greu vor intra cei ce au averi in imparatia lui Dumnezeu! Mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu”. Imagine pe care unii talcuitori o explica astfel: se afla in Ierusalim o portita a cetatii prin care nu puteau intra decat oitele, iar camilele, care le insoteau, nu puteau patrunde, precum nici animalele salbatice, distrugatoare. Mai curand puteau intra camilele cu poverile lor, decat bogatii, cu si mai mari poveri. Iar cei ce ascultau surprinsi, ingrijorati, intreaba, ca si noi: “Atunci cine poate sa se mantuiasca? Iisus a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu”. – Taina a iubirii dumnezeiesti care ne cheama mereu. A iubirii Lui, Care, in Hristos, a venit la noi in chipul robului, al saracului, al pelerinului, la usile noastre, la durerile si lipsurile noastre, si ne spune: “Eu iti sunt inimiii tale de toate: Eu iti sunt tata, Eu frate, Eu mire, Eu casa; Eu iti sunt hranitor, Eu haina, Eu radacina, Eu temelie. Tot ce vrei aceea iti sunt. Ca sa nu ai lipsa de nimic. Voi fi in slujba ta. Eu iti sunt si prieten, si oaspe, si cap, si frate, si sora, si mama. Iti sunt toate. Numai poarta-te sincer cu mine. Sarac facutu-M-am pentru tine, pribeag; rastignitu-M-am pentru tine pe Cruce si am fost pus in mormant. Sus intervin pe langa Tatal pentru tine. Tu esti pentru Mine totul; si frate, si impreuna mostenitor, si prieten, si madular (al trupului Meu). Ce mai vrei inca?” (Sf. Ioan Gura de Aur). Amin.

Parintele Constantin Galeriu


28
Noi
09

Tăriceanu: „Ştiu din 2004 de incidentul în care Băsescu l-a lovit pe copil”

Filmuleţul în care traian băsescu este surprins în timp ce loveşte un copil continuă să provoace reacţii. Liderul grupului parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor, Călin Popescu-Tăriceanu, scrie pe blogul personal că ştia de incidentul de la Ploieşti, deoarece în acel moment era alături de Traian Băsescu pe scenă.


Nu mi se pare că este bine pentru România să ne petrecem ultimele zile ale campaniei electorale concentrându-ne numai asupra evenimentului de la Ploieşti, din 2004. (…) Dar nu pot face abstracţie de faptul că eram pe scenă, la Ploieşti, în seara cu pricina. Filmul prezentat în aceste zile la televiziunile din România reflectă adevărul, chiar dacă nu am văzut exact ce s-a întâmplat între Traian Băsescu şi acel copil, în timpul mitingului electoral de la Ploieşti„, scrie liderul liberal.

El susţine că incidentul a fost urmat de o discuţie a actualului şef al statului cu lideri ai PNL şi PD, în care a afirmat că ar fost vorba despre o „greşeală”.


Ţin minte foarte clar ce s-a întâmplat după aceea. Am părăsit locul concertului într-un microbuz, împreună cu Traian Băsescu şi cu câţiva lideri ai PNL şi ai PD. Atunci a început o discuţie despre faptul că Traian Băsescu ar fi lovit un copil în timpul concertului. Pe acest fond s-a manifestat o preocupare foarte serioasă din partea lui Traian Băsescu personal faţă de acest gest al său, la care el s-a referit ca fiind o greşeală„, a adăugat Tăriceanu pe blogul personal.

28
Noi
09

Trei preşedinţi în 20 de ani. Cât de bine am trăit în fiecare mandat

Numele preşedintelui a contat întotdeauna în economia ultimilor 20 de ani, mult mai mult decât lasă Constituţia să se vadă. A refuzat, pe faţă sau mascat, unele soluţii economice. Şi-a pus în funcţie oamenii de încredere, de la premier până la nivel de secretar de stat. Într-un cuvânt, a intervenit decisiv în mersul economiei. MONEY.ro vă propune o scurtă istorie a evoluţiei PIB-ului, salariilor, şomajului, fiscalităţii sub fiecare dintre cei trei preşedinţi.

Ion Iliescu – o economie nou-născută mai 1990 – octombrie 1992 – noiembrie 1996
România încheia primul an de libertate cu un PIB de circa 40 de miliarde de dolari”

După mai bine de patru decenii de guvernare comunistă, care au însemnat în principal planificarea centralizată a întregii economii naţionale, în urma înlăturării regimului, în decembrie 1989, la cârma României venea un fost om de partid, Ion Iliescu. După preluarea prin vot liber a mandatului a început reforma economiei româneşti prin trecerea de la sistemul centralizat către economia de piaţă. Atunci a fost începutul unui proces care a durat mai bine de un deceniu, în mare parte, din cauza reticenţelor chiar celui care l-a început. România încheia primul an de libertate, 1990, cu un PIB de circa 40 de miliarde de dolari, în uşoară scădere faţă de 1989 (estimativ 53 de miliarde de dolari). Câştigul salarial lunar mediu net pe economie era de 157 de dolari, calculat la rata madie anuală de 21,56 lei pentru un dolar (cursul nu fusese liberalizat – n.r.). Era însă un an în care statul s-a jucat cu economia, în libertate, pentru ca la sfârşitul lui să împartă averea ţării în cupoane. Urma suferinţa. Schimbările fundamentale prin care economia trecea în primul an plin de mandat al lui Iliescu, dintre care cele mai importante erau apariţia proprietăţii şi a iniţiativei private, liberalizarea preţurilor (proces care s-a încheiat abia în 1997) şi apariţia şomajului, au adus cu ele prima criză economică. Pentru că s-a liberalizat şi piaţa muncii, în 1991, în locul impozitului pe fondul total de salarii, s-a introdus impozitul pe salarii, în cote progresive. Erau 13 tranşe de impozitare, cuprinse între 6 şi 45%. Prima criză Economia nereformată şi centralizată aproape în totalitate a cedat la primii germeni ai liberalizării, în 1992. Aceasta nu s-a întâmplat însă fără un şoc politic prealabil, reprezentat de înlăturarea prin forţă (venirea minerilor), a guvernului reformator condus de Petre Roman, spre sfârşitul anului 1991. După acest episod s-a declanşat dezastrul economic. Mai întâi, Fondul Monetar Internaţional, cu care reluasem legăturile printr-un acord stand-by, a îngheţat înţelegerea. Apoi, după ce economia scăzuse aproape natural cu -12,9% în 1991 a mai plonjat cu -8,8% în 1992. Hiperinflaţiei de 170,2% din 1991 i s-a adăugat una şi mai mare, de 210,4%, în 1992. Câştigul salarial mediu net a înregistrat cel mai scăzut nivel din aceşti 20 de ani, la 65 de dolari (curs de 307,95 lei). Şomajul începea să-şi facă simţită prezenţa în 1992, când urca la o rată de 8%, de la una de doar 3% în 1991. Tot în 1992, premierul investit de Iliescu după mineriadă, Theodor Stolojan a decis confiscarea valutei deţinute de firme şi de persoanele fizice. Valuta trebuia dată obligatoriu statului şi la un curs arbitrar.

Văcăroiu la butoane
„Cel mai important eveniment al anului 1994 a fost liberalizarea pieţei valutare

La finalul lui 1992, Iliescu, proaspăt reales preşedinte, l-a numit premier pe Nicolae Văcăroiu. În 1993, România a reluat cursul creşterii economice, dar destul de firav, cu 1,5%, având în vedere baza foarte joasă la care a ajuns în doar doi ani. Câştigul salarial mediu a urcat şi el, la 79 dolari (curs de 760 lei). Puterea de cumpărare scădea însă vertiginos, inflaţia urcând la o rată şi mai mare, de 256,1%. Cifra anualizată minte puţin, pentru că de la jumătatea anului România intra pe un puternic trend dezinflaţionist. Vârful anului fusese de 300%. Două momente foarte importante ale anului (de graţie) 1993 au fost introducerea TVA (18%), în locul impozitului pe circulaţia mărfurilor, şi liberalizarea adaosului comercial. Pentru această revenire a dezinflaţiei s-a plătit însă cu locuri de muncă. Rata şomajului a urcat la peste 10% pentru prima dată, lucru care avea să se întâmple în doar cinci ani din cei 20 scurşi de la revoluţie. Cel mai important eveniment al anului 1994 a fost liberalizarea pieţei valutare, moment care a dus, în mai puţin de jumătate de an, la mai mult decât dublarea cursului de schimb, la 1.655 lei pentru un dolar. Trendul indicatorilor din 1993 se consolida. În ciuda exploziei cursului de schimb, câştigul salarial mediu avansa la 86 de dolari. Economia creştea bine de data aceasta, cu 3,9%, iar inflaţia cobora la 136,7%. Şomajul avansa la 10,9%. În 1990, erau 8,16 milioane de salariaţi în economie. Până în 1994, numărul lor scăzuse deja cu 1,7 milioane.

Vârful din 1995-1996

În 1995, s-a atins chiar un fel de prosperitate, prin comparaţie cu ce fusese până atunci. Cel mai “tare” indicator a fost inflaţia: 32,3%! Pe de altă parte, economia României a crescut cu nu mai puţin de 7,1%. Câştigul salarial mediu net urca şi el, pentru prima dată după 1990 la peste 100 de dolari (curs mediu anual de 2.033 de lei). Şomajul revenea sub 10%. Era Iliescu se termina, în 1996, cu cifre bunicele. Creşterea economică a fost de 3,9%. Şomajul, în scădere puternică, la 6,2%. Iar salariul mediu se menţinea la 104 dolari, dar la un curs mult mai prost, de 3.000 de lei.

Emil Constantinescu (17 noiembrie 1996 – 10 decembrie 2000) – trei ani negri pentru România şi un salvator
„Primul an de mandat a coincis cu intrarea României într-o adâncă recesiune „

În 1996, Emil Constantinescu a fost ales prin vot direct Preşedintele României, pentru un mandat de patru ani. Alt regim, altă criză, dar lungă de 3 ani. Primul an de mandat a coincis cu intrarea României într-o adâncă recesiune. Economia a scăzut în 1997 cu nu mai puţin de 6,1%. Câştigul salarial mediu net a s-a prăbuşit la 88 de dolari. Economia şi-a continuat căderea accelerată, cu încă 4,8 în 1998 şi cu încă 1,2% în 1999. Salariul mediu fluctua în jurul sumei de 100 de dolari, funcţie de curs. Şomajul creştea vertiginos atingând vârful perioadei de referinţă în 1999, la o rată de nu mai puţin de 11,8%. În plan bugetar, începând cu 1997, a fost intreprinsă o ajustare fiscală substanţială prin reducerea cheltuielilor primare şi creşterea veniturilor. Iniţial, centrul de interes s-a axat pe reducerea cheltuielilor cu salariile, pensiile şi cu cele de capital. În 1998 şi la începutul lui 1999 au fost implementate creşteri substanţiale ale impozitelor. Preţurile au explodat tot în 1997, de la o inflaţie de doar 32,3% cu un an înainte s-a ajuns la una de nu mai puţin de 154,8%. Anul următor a scăzut brusc până la 59,1%, iar în 1999 până la 45,8%. Această lungă recesiune a fost mediu propice pentru foarte multe evenimente negative care au zguduit din temelii economia, cel mai important fiind prăbuşirea sistemului bancar.

Isărescu reporneşte motoarele

România a revenit brusc pe creştere economică în 2000. Revenirea economiei a coincis cu venirea la şefia guvernului a guvernatorului Mugur Isărescu. După trei ani de înăsprire haotică a fiscalităţii, 2000 a fost anul unei reforme fiscale bazate pe relaxare. Impozitul pe profit care ajunsese la 38% a fost redus la 25%. După ce TVA ajunsese la 22%, a fost redus, tot în 2000, la cota de 19% care se aplică şi astăzi. Emil Constantinescu şi-a predat mandatul, lăsând România cu o creştere economică firavă, de 1,8%, după o perioadă de trei ani de recesiune pronunţată. Un salariul mediu de circa 100 de dolari şi o inflaţie care se consolida la 45,7%. Şomajul n-a coborât sub 10% nici în 2000.

Ion Iliescu 2001-2004 – Consolidare
„Anul 2004 marchează şi prima creştere economică de peste 8%, adică 8,3% „

Ion Iliescu a fost ales pentru cel de-al treilea mandat prin ceea ce se numeşte „vot negativ”. Propriu-zis, o mare parte a populaţiei a votat atunci pentru Iliescu şi anti contracandidatul său, Corneliu Vadim Tudor. Din acel an, inflaţia a intrat pe o pantă clar descendentă, după fluctuaţiile extreme înregistrate înainte. Astfel, în primul an de mandat inflaţia a fost la 34,5%, urmând scăderi de până la 11,9%, deci de aproape trei ori, în ultimul an de mandat. Pe măsură ce rata şomajului a scăzut de la 8,8% în 2001 la 6,2% în 2004, salariul mediu a crescut în acelaşi interval, de la 104 la 183 de dolari. Anul 2004, care a şi adus României statut de economie de piaţă funcţională din partea UE, marchează şi prima creştere economică de peste 8%, adică 8,3%. În 2001, creşterea PIB-ului fusese de 5,7%, un avans mai mare faţă de cel din anul următor, de 5%. În 2003, în codul fiscal este introdus paragraful care scade impozitul pe bogăţie: 25% pe profit! În aceeaşi perioadă sunt iniţiate sau finalizate şi cele mai importante privatizări: Petrom, BCR, Electrica, Distrigaz, Apa Nova.

Traian Băsescu – De la tigrul Europei la criză 21 decembrie 2004 – 06 decembrie 2009

Traian Băsescu a preluat în iarna lui 2004 o economie stabilizată şi un sistem fiscal consolidat. Anul 2005 a început furtunos, cu o schimbare fiscală de anvergură: introducerea cotei unice de impozitare de 16% pe venituri şi profit. Înlocuirea cotei progresive cu cea unică fusese subiect de discuţie cu un an înainte, ideea fiind lansată, cu tot cu simulări, de ministrul Finanţelor pesedist Mihai Tănăsescu. Preşedintele Ion Iliescu s-a opus însă vehement unei astfel de mişcări şi ideea a fost abandonată. Efectele cotei unice au fost rapide. Câştigul salarial mediu net a sărit cu 40%, ajungând la 256 de dolari, în parte şi datorită stabilizării monedei naţionale. Rata inflaţiei ajungea pentru prima dată după 1990, când preţurile erau controlate de stat, la o singură cifră (9%). Economia şi-a menţinut cursul ascendent, cu un plus de 4,1%. Şomajul scădea la 5,9%. În 2006 a urmat o altă consolidare. De această dată, a vitezei mari de creştere a economiei. PIB-ul a “zburat” cu 7,7%, rată care nu mai fusese văzută după revoluţie. Cursul leului faţă de principalele valute se înscria pe un vizibil trend ascendent. Media anului a fost de 2,8 lei pentru un dolar şi 3,5 lei pentru un euro. Câştigul mediu pe economie avansa cu încă 20% la peste 300 de dolari. Inflaţia s-a domolit accelerat până la 6,56%. Şomajul scădea şi el la 5,2%, iar presiunile pe angajatori începuseră. România accelera către aderarea la Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 şi intra în cea mai bună perioadă de după căderea comunismului. Anul aderării a fost chiar şi mai bun decât precedentul. În ciuda creşterii puternice din 2006, s-au mai adăugat 6% la PIB. Salariul a explodat pur si simplu, odată cu deschiderea pieţei comunitare a muncii. Avansul a fost de nu mai puţin de 38,6%, procent aplicat unor venituri care oricum crescuseră accelerat – 427 de dolari la un curs de 2,4 lei. Şomajul a coborât pentru prima dată după 1989 la sub 5% (4,84%). Toate cifrele (mai puţin deficitul de cont curent care creştea rapid, dar care s-a desumflat şi mai rapid în 2009) erau la superlativ, chestiune care a făcut mediile internaţionale să denumească România “tigrul Europei”.

A treia criză
„Din cauza unui default bugetar iminent, România s-a văzut forţată să ceară, în 2009, un ajutor financiar de aproape 20 de miliarde de euro”

România era pe valul creşterii mondiale. Însă în vara lui 2007 au apărut primele semne că economia globală o ia la vale, semne pe care oamenii preşedintelui Traian Băsescu le-au ignorat. Atunci au apărut primele semne ale prăbuşirii imobiliarelor, fenomen care a fost validat de bursa de la Bucureşti. Începând din august, indicii BVB au intrat într-un picaj pronunţat. Încurajaţi de cifrele excelente ale economiei, guvernanţii au început să îngraşe aparatul de stat, prin majorări salariale consistente, care au continuat şi în 2008. În 2008, avansam cu aproape 9% la un moment dat, însă în ultimul trimestru România a fost lovită de criza subprime. Atunci vraja s-a rupt, iar primul care a suferit a fost bugetul statului, supraîncărcat de cheltuielile de personal. Am încheiat 2008 cu o creştere economică de doar 4,7%. Salariul mediu a urcat totuşi solid, la 519 dolari, la un curs mai ridicat al dolarului, de 2,51 lei. Şomajul s-a reaprins, urcând la 7,85%. Din cauza unui default bugetar iminent, România s-a văzut forţată să ceară, în 2009, un ajutor financiar de aproape 20 de miliarde de euro de la FMI , Comisia Europeană şi alte instituţii financiare .

27
Noi
09

[VIDEO] Basescu a lovit un copil: Realitate sau imagini trucate?

Cotidianul „Gardianul” a postat pe site-ul sau un filmulet in care presedintele Basescu se afla pe o scena, la o manifestare electorala, despre care se spune ca ar fi la Ploiesti, in 2004, iar imaginile arata ca ar lovi un copil.

Potrivit reporterilor de la Gardianul, imaginile socante sunt surprinse in centrul Ploiestiului, unde fusese amenajata o scena pe care Traian Basescu, imbracat in celebra geaca portocalie, se aplecase pentru a lua un memoriu al unei femei disperate, care, plangand, ii spunea candidatului de atunci ca are grave probleme sociale. Copilul se afla chiar langa aceasta femeie si, la momentul surprins de camera de luat vederi, doar se uita curios la Traian Basescu cand acesta il loveste.

Basescu: Niciodata in viata mea nu am lovit un copil, s-a ajuns prea departe cu campania murdara

„As vrea sa incep cu o precizare necesara. Niciodata in viata mea nu am lovit un copil, nu mi-am lovit copiii, nu mi-am lovit sotia, nu am lovit copii altora, nu i-am lovit, nu i-am batut (…) Va pot spune ce vad eu pe caseta pe care o difuzati si m-am uitat foarte atent dupa ce am venit de la emisiune, vad o femeie disperata cu care vorbeam, si eram aproape in genunchi, si vad un copil care rade dupa ce se da inapoi. Nu cred ca un copil lovit, asa cum spunea domnul Patriciu, intai in plex si pe urma peste fata rade si nu-si pune mainile la fata sau la plex”, a explicat seful statului, intr-o declaratie facuta la sediul sau de campanie, aproape de miezul noptii.

Basescu a mai afirmat ca s-a ajuns prea departe cu campania murdara si acest lucru arata disperare. „Vreau sa stiti ca nu sunt disperat si nici utilizarea povestii Hayssam si nici utilizarea unui copil in campanie nu ma vor face sa fiu mai putin aspru cu cei care dau lectii de moralitate, de genul domnului Patriciu, care probabil daca nu ar fi beneficiat de clementa lui Adrian Nastase pentru 600 de milioane de dolari datorii la stat ar fi fost bani pentru mai multi copii decat isi imagineaza domnia sa”, a subliniat seful statului.

Basescu a tinut sa precizeze ca in ceea ce il priveste, din dragoste pentru copii a „sacrificat”, in perioada in care era ministru al Transoprturilor, un hotel al Metrorex pentru a face un adapost pentru acestia. „In ceea ce ma priveste i-as aduce aminte si domnului Patriciu, si celor care speculeaza, si il vad si pe domnul Ponta, caruia i-am tinut copilul in brate de ziua lui, il vad si pe dansul speculand, dar v-as aduce aminte ca din dragoste pentru copii cand eram ministru al Transporturilor am sacrificat un hotel al Metrorex pentru a pune acesti copii intr-un adapost”, a amintit presedintele.

Seful statului a mai spus ca nu face comentarii asupra calitatii casetei difuzate in presa, insa ramane ferm in afirmatia ca s-a ajuns prea departe din punct de vedere al campaniei electorale murdare. „Suntem intr-o campanie care a ajuns prea departe din punct de vedere al campaniei murdare, ca ne dau lectii exact oamenii imorali si inchei spunand cu ce am inceput, niciodata nu am lovit, nu am batut un copil, eu iubesc copiii”, a incheiat Traian Basescu, glumind apoi cu ziaristii ca daca mai apare in presa vreo caseta este dispus sa faca declaratii si la 5 dimineata.

Presedintele declarase anterior ca va da vineri o explicatie publica despre imaginile in care apare ca ar lovi un copil, dupa ce se va consulta cu persoanele cu care a fost la acea manifestare electorala, precizand ca nu-si da seama despre ce e vorba si trebuie vazut ce spune copilul respectiv. „O sa ma uit si o sa va dau o explicatie”, a declarat Basescu, dupa ce intr-o emisiune la Realitatea TV la care se afla s-a difuzat un scurt film in care apare ca ar lovi un copil. Intrebat daca este de parere ca este un trucaj, presedintele a spus ca nu poate afirma acest lucru. „Nu-mi dau seama. A spus copilul ceva, a vorbit urat? Ce-a facut?”, a intrebat seful statului. „Nu, nu imi aduc aminte de incident. Sunt destui care ma injura pe unde ma duc. Nu-mi dau seama despre ce e vorba, va asigur ca voi da explicatii publice. Probabil ca mai eram cu cineva, probabil ca nu eram singur”, a continuat presedintele, potrivit NewsIn.

Dupa ce moderatorul i-a spus ca si omul de afaceri Dinu Patriciu a spus ca Basescu a lovit un copil pentru ca a strigat „Traiasca Iliescu!”, seful statului a replicat: „De ce n-a spus atunci?”.

„Haideti sa vedem despre ce e vorba. Lasati-ma sa ma consult cu cei care au fost acolo (…) Nu stiu daca acel copil a vorbit cumva urat femeii sau ce a facut. Vedem despre ce e vorba. Va asigur ca voi da o explicatie maine (vineri, n. red)”, a mai spus Basescu. „Vreau sa vad si eu filmul”, a completat candidatul PDL, intreband daca este o data invocata si ca trebuie verificat daca el a fost atunci acolo.

Dinu Patriciu a invocat acest incident cu o seara in urma. „Am fost impotriva asocierii cu PD, acest partid populist condus de un comunist si in 2004. De altfel, impotriva lui Traian Basescu am si o chestiune personala. In campania electorala din 2004, la Ploiesti, l-am vazut dand un pumn unui copil, care din greseala strigase: Traiasca Iliescu! L-am vazut cu ochii mei. Mai sunt si alti oameni care l-au vazut si ar putea depune marturie daca nu ar fi membri PDL”, a acuzat liberalul.

Dupa ce au fost facute publice imaginile de la mitingul electoral, Patriciu a tinut sa precizeze ca Traian Basescu l-ar fi lovit de doua ori pe copilul aflat la mitingul de lansare a candidatilor pentru alegerile parlamentare din 2004. „In primul episod l-a lovit in plex, cu dosul mainii. In al doilea episod, este ceea ce se vede acum..Ca si la prima lovitura, cred ca acel copil nu prea stia bine ce i se intampla. Eu eram (pe scena, n.r.), in stanga dlui Basescu, am vazut cam din acelasi unghi aceasta intamplare”, a sustinut Patriciu.

Omul de afaceri a mai spus ca, dintre politicieni, pe scena se mai aflau Florin Anghel, Teodor Melescanu si Calin Popescu Tariceanu cu sotia. Intrebat de ce nu a facut public acest incident inca din 2004, Patriciu a spus ca nu a avut „proba”.

 

 

Anastase: Basescu a dat copilul la o parte; Ponta: Sper ca imaginile nu sunt adevarate, ar fi groaznic

Presedintele Camerei, Roberta Anastase, a declarat joi seara, la RTV, ca presedintele Basescu nu a lovit copilul din inregistrarea aparuta in presa, ci l-a dat la o parte, pentru a discuta cu femeia care-i cerea ajutorul, iar vicele PSD Victor Ponta, a spus ca spera ca imaginile sa nu fie reale.

„A avut loc la Ploiesti (incidentul. n.r.). Intr-adevar era un spectacol de lansare a candidatilor pentur alegerile parlamentare (din 2008, n.r.). De altfel, singurul la care a praticipat si Dinu Patriciu. Am fost pe scena, chiar am vorbit la telefon si cu colegul meu domnul deputat Florin Anghel care prezenta spectacolul la momentul respectiv. Amandoi ne amintim un copil care la un moment dat a cerut microfonul, i s-a dat microfonul, a spus chiar si cateva cuvinte urate la microfon. Nu-mi amintesc exact aceasta scena, dar pot sa constat un singur lucru, ca avem de-a face cu o femeie care era extrem de surescitata, e clar ca avea o problema foarte serioasa si cerea cu disperare ajutorul presedintelui. Daca este vorba de acel moment probabil respectivul copil o fi continuat sa vorbeasca urat si atunci presedintele dorind sa-i acorde atente femeii l-a dat la o parte, dorind sa acorde atentie femeii respective care chiar solicita cu disperare acest lucru si chiar se vede”, a explicat Anastase, la Realitatea TV.

Liderul PDL a spus ca acel copil rade, deci nu se poate spune ca a fost agresat. „Dupa aceea daca ne uitam iar cu obiectivitate la imagini vedem copilul care in niciun caz nu arata a copil agresat, un cpoil cu zambetul pe buze uitandu-se admirativ la presedinte. Eu stiu ca un copil cand ii dai asa cum spunea domnul Patriciu un pumn incepe sa planga, in niciun caz nu zambeste si se uita admirativ la presedinte”, a mai argumentat Anastase.

Aflat in aceeasi emisiune, vicepresedintele PSD Victor Ponta, a declarat ca spera ca acele imagini sa nu fie adevarate, iar daca ar fi, orice cetatean nu ar putea simti decat oroare ca presedintele tarii ar putea face un asemenea gest. „Eu sper ca nu sunt adevarate. Sper ca le-au falsificat dusmanii, mogulii dlui Traian Basescu. Pentru ca daca nu le-au falsificat mogulii, sau daca acel copilas nu era el insusi unul din mogulii care trebuia lovit cu pmnul in fata de catre presedinte, domnul Traian Basescu iese in modul cel mai mizerabil posibil din politica romaneasca. Doamna Anastase nu are copii, probabil isi doreste si o sa aiba. Eu am un baiat, e de varsta celui pe care l-a lovit presedintele. Niciodata un om vazand presedintele Romaniei lovind cu pumnul in gura un copil, va simti altceva decat oroare. Am simtit oroare cand am vazut la Razvan Dumitrescu. Se vede ca l-a lovit. Mi se pare un moment groaznic care nu are nicio legatura nici cu politica”, a declarat Ponta.

Iurascu (Forta Civica) sustine ca Basescu nu a lovit copilul la mitingul din 2004, „este o facatura”

Presedintele Forta Civica, Adrian Stefan Iurascu, a declarat joi seara, la Realitatea TV, ca a fost prezent la mitingul electoral al lui Traian Basescu din 2004, iar actualul sef al statului nu l-ar fi lovit pe copilul din filmul dat publicitatii.

„Sunt la un metru de acel baiat, daca dati imaginile o sa ma vedeti. Sunt intr-un pardesiu inchis la culoare, era o vreme extrem ploioasa si de pacatoasa la acel moment, copilul face un pas spre mine. Intre mine si el nu era nimeni, deci eram la un metru, la un metru si jumatate de acel copil. Intre mine si el nu mai era nimeni, un asemenea gest, reprobabil sigur ca da, daca se intampla il retineam cu siguranta. Nu s-a intamplat acest lucru, este o facatura a actualei coalitii, clar, care este impotriva presedintelui”, a povestit Iurascu.




Blog Stats

  • 218,502 hits
Noiembrie 2009
L M M M V S D
« Oct   Dec »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Top click-uri

  • Niciunul

Aghiasma Ajunul Bobotezei apa sfintita Apostolii care si-au rascumparat trecutul Biserica Sfanta Maria Magdalena - Ierusalim Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat Ce putem face când apar necazurile în familie Ce simbolizeaza semnul Crucii savarsit de credinciosi? cinstit de musulmani Cred dacă ai trei lucruri… dar „miluiește-mă” el nu suportă să audă niciodată De ce aprindem candele înaintea icoanelor? Despre pacat si boala Diavolul e de acord ca să zici aproape orice cuvânt Doamne DUMNEZEU EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-08 Focsani frate fraților! Hristos Icoana Pogorarii Sfantului Duh Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu Icoanele in cultul ortodox Ilie Inaltarea Domnului Ingerul pazitor in Vinerea Mare Ispitele Izvorul Tamaduirii Joia din Saptamana Patimilor Lunea Sfantului Duh Manastirea Sfantul Pantelimon - Sfantul Munte Athos Nasterea Maicii Domnului Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul Nimeni nu L-a vazut pe Hristos inviind Nimic rău nu te atinge Noi Nu te atinge de Mine omule Petru si Pavel - sarbatoarea dragostei lui Hristos Piata Unirii Postul Postul Sfintelor Pasti Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Predica la Duminica Sfintei Cruci Predică la Duminica a IX-a după Rusalii - Umblarea pe mare - Potolirea furtunii Preot Tudor Marin Rugăciune către Maica Domnului Rugăciune către Maica Domnului pentru potolirea întristărilor Rugăciune de mulţumire către Maica Domnului Saptamana Alba Saptamana Luminata Sf. Ioan Botezatorul sfantul care aduce ploaia Sfantul Epitaf Sfantul Mucenic Gheorghe Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil Sfintii Imparati Constantin si Elena Sfintii Petru si Pavel Să vă mărturisiţi şi să vă cununaţi la biserică Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul Trecerea pe sub masa Viaţa şi pătimirea Sfîntului Sfinţitului Mucenic Ciprian şi a Sfintei Muceniţe Iustina fecioara “Maica Domnului “Miluiește-mă „Doamne Iisuse Hristoase „Părinte