Arhivă pentru Aprilie 2014

30
Apr
14

O despartire care nu este despartire

O despartire care nu este despartire Ca suntem muritori, nu avem nicio indoiala. Dar nu putini sunt cei care mai cred in viata de dupa moarte. Acestora trebuie sa le vestim ca moartea este o despartire care nu este despartire. E adevarat ca ne despartim de rude, prieteni si cunoscuti. Dar aceasta despartire este doar trupeasca si pentru o vreme.

Viata fara cei iubiti de noi poate aduce multa tulburare. Si asta din cauza faptului ca punem totul pe seama trecutului. Vorbim de ei, de faptele si cuvintele lor, la trecut. Uitam ca sunt vii, intr-o alta lume.

Sigur ca este greu sa ne traim viata lipsiti de prezenta trupeasca a celor dragi. Dar suntem datori sa nu traim in tristete. As indrazni sa spun ca printr-o astfel de traire, ii suparam pe cei trecuti dincolo de aceasta lume. Ei ne vor plini de viata, bucurosi. Si ei rostesc tainic cuvintele pe care le-a grait Mantuitorul mamei tanarului din Nain: „Nu plange”.

Asa cum Mantuitorul l-a ridicat pe tanar din moarte si l-a dat mamei sale, la fel se va petrece cu toti cei adormiti. Vor fi inviati.

Avand in vedere ca ceea ce numim noi moarte nu este altceva decat trecerea omului dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta, iubirea noastra fata de cei adormiti nu trebuie sa fie impiedicata de separarea vizibila.

Asadar, sa nu mai privim moartea ca pe un sfarsit, ci ca pe o trecere spre un nou inceput, vesnicia.

29
Apr
14

7 sfaturi pentru a conduce prudent pe vreme ploioasa

7 sfaturi pentru a conduce prudent pe vreme ploioasa

Condusul pe timp de ploaie poate fi periculos daca nu esti prudent. Trebuie sa fii mai atent decat de obicei, atat la ce se intampla in trafic, cat si la sosea si baltile ce pot aparea. Iata cateva sfaturi ce se pot pune in practica pe acest tip de vreme!

1. Incetineste. Condu la viteza la care te simti confortabil, avand in vedere conditiile meteo. Reducand viteza, vei avea mai mult timp sa reactionezi in cazul in care o alta masina pierde controlul sau apare o balta mare, pe care trebuie sa o eviti.

2. Fereste-te de acvaplanare! Fenomenul apare in momentul in care apa dintre anvelopa si suprafata carosabila nu poate fi inlaturata. Stratul de apa se acumuleaza in partea din fata a anvelopei pana cand presiunea apei ajunge sa depaseasca presiunea din anvelope, moment in care anvelopa pierde contactul cu solul. Rotile aluneca, iar virarea, franarea sau accelerarea nu mai pot fi controlate. In plus, vehiculul poate derapa si se poate rasuci, generand o situatie potential periculoasa. In astfel de situatii, cel mai bun lucru de facut este sa-ti pastrezi calmul, sa iei piciorul de pe acceleratie si sa incerci sa indrepti volanul in directia dorita. Daca dai peste o balta mare, nu conduce direct prin ea, ci incearca sa o eviti. Nu poti estima cat de adanca este doar uitandu-te la ea, asa ca nu risca conducere prin ea pentru ca s-ar putea sa lovesti o groapa, sau mai rau, apa sa intre in sistemul electric sau la motorul masinii.

3. Daca vezi ca ploua, porneste mai devreme la drum! Calatoria ar putea dura mai mult decat in mod obisnuit din cauza traficului sau pentru ca vei conduce mai incet.
4. Dezabureste geamurile masinii pentru o vizibilitate buna in conditii de ploaie!
5. Pastreaza o distanta mai mare fata de camioane sau autobuze – apa stropita de la acestia iti poate bloca vederea pentru scurt timp, ceea ce poate fi periculos. Ar trebui sa eviti depasirea, dar daca aceasta este necesara, fa-o in conditii de siguranta.
6. Daca ploua foarte tare si nu poti vedea ce se intampla in fata, asigura-te si semnalizeaza-ti oprirea cu avarii intr-un loc in care poti opri autoturismul. Opreste-te cat timp consideri ca ai nevoie sau pana se domoleste ploaia si apoi revino la drum!
7. Evita sa conduci pe marginea drumului (apropie-te mai mult de axul drumului), foloseste stergatoarele cat de mult este necesar (nu lasa ploaia de pe parbriz sa iti obstructioneze vederea) si nu depasi limita de viteza – daca conduci prea repede si treci peste o balta, are loc fenomenul de acvaplanare! De asemenea, nu uita sa ai farurile aprinse!

Spor la condus in orice fel de situatie!

29
Apr
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-04-29

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

Evanghelia de la Ioan
(III, 16-21)

is-a Domnul: într’atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr’Însul. Cel ce crede într’Însul nu este judecat, dar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar judecata, aceasta este: că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele. Că tot cel ce face rele urăşte Lumina şi nu vine la lumină, pentru ca să nu i se vădească faptele; dar cel ce face adevărul vine la Lumină, pentru ca faptele lui să se arate că întru Dumnezeu sunt săvârşite“.
28
Apr
14

Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut

Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut

Dupa ce Toma atinge coasta lui Hristos inviat din morti si marturiseste dumnezeirea Lui, Mantuitorul ii spune: „Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!” (Ioan 20, 29)

Sunt fericiti cei care nu cauta sa vada cu ochii trupului dumnezeirea. Poate din acest motiv Hristos nu S-a aratat de indata ce a inviat Apostolilor. Grija Sa a fost sa-i ridice pe ucenici la o vedere spirituala, ca ei sa faca trecerea de la simturi (vaz si pipait) la credinta. De aceea atunci cand li S-a aratat, i-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, caci n-au crezut pe cei care Il vazusera inviat (Marcu 16, 14).

Fericirea aceasta ne descopera ca inima trebuie sa o ia inainte mintii atunci cand vorbim de iubirea lui Dumnezeu. Nu trebuie sa-L iubim pe baza unor certitudini intelectuale. Inima nu se aprinde in noi dupa Dumnezeu datorita unor sume de informatii. Este adevarat ca anumite informatii pot naste in noi nevoia credintei, dar in niciun caz ele nu duc la credinta. Sa nu uitam ca Dumnezeu este personal, trebuie trait si nu demonstrat. Din acest motiv, credinta nu este simpla convingere intelectuala, ci o putere duhovniceasca care infaptuieste legatura intre cel care crede si Dumnezeu Cel crezut, dupa cum spune Sfantul Maxim Marturisitorul.

E minunat ca desi nu-L vedem pe Domnul, Il iubim. Iar acest lucru este posibil datorita credintei, un dar daruit tuturor de Dumnezeu. Din nefericire nu toti dezvolta acest dar. Sunt persoane care se folosesc de credinta doar pentru lucrurile credibile mintii. Insa, pierd din vedere ca pentru acestea nu e nevoie de credinta, pentru ele este suficienta ratiunea. Credinta este necesara pentru lucrurile inexplicabile, caci prin ea primim lucrurile si intelesurile suprafiresti si, de asemenea, pe Dumnezeu.

Sa ne intareasca Dumnezeu sa nu ajungem la necredinta sau la o falsa credinta.

28
Apr
14

Invierea lui Hristos vazand…

Invierea lui Hristos vazand...

Evanghelia Duminicii a 2-a dupa Pasti – a Sfantului Apostol Toma: „In ziua cea dintai a saptamanii, fiind seara si usile fiind incuiate, acolo unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijlocul lor si le-a zis: Pace voua! Si, zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii vazandu-L pe Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si, spunand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate, si carora le veti tine, tinute vor fi. Insa Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede. Si, dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma era impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijlocul lor si a zis: Pace voua! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele, si adu mana ta si o pune in coasta Mea, si nu fi necredincios, ci credincios! A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut! Iisus a facut inaintea ucenicilor Sai si alte multe minuni, care nu sunt scrise in cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, viata sa aveti in numele Lui”. Ioan 20, 19-31

Bucuria Sarbatorii este vie prin sentimentul trait ce se revarsa in sufletele noastre… cu cat deschiderea catre Dumnezeu este mai mare, cu atat sufletul se impartaseste mai profund din aceasta bucurie. Nu pentru ca Harul se impartaseste fiecaruia in mod diferit, ci pentru ca de multe ori nu lasam loc in sufletele noastre pentru Dumnezeu. Iubind mai degabra cele ale lumii, decat pe cele a lui Domnului.

Relatia cu El incepe cu credinta. “Credinta este calea cea mai curata spre cunoastere” spunea Sf. Nicolae Velimirovici, iar noi credem cuvantului Domnului caci trait-am minunea renasterii duhovnicesti, si de aceea marturisim acestea: pentru ca bucuria devine glas, cuvantul capata viata prin trairea avuta.

Adesea gandeam, si in ultimul timp din ce in ce mai mult- ca intr-adevar viata este un drum al cunoasterii, dar pe acest drum nu exista sens invers, posibilitatea de a te intoarce. Nu, trebuie sa mergi numai inainte.

La prima vedere acest lucru infricoseaza sufletul, dar daca vom cugeta putin vom observa ca aici este toata frumusetea vietii: in faptul ca inaintezi continuu. Si daca-ti pui ca destinatie Hristos, atunci fiecare zi iti este un pas mai aproape de El. Poate ca o sa spuneti ca nu este asa, pentru ca noi pacatuim si astfel ne indepartam de El… numai jumatate este adevarat: ca pacatuim! In rest, ne apropiem…

Tot acest “urcus anevoios” (am pus in ghilimele pentru ca nu sunt intru totul de acord cu expresia aceasta, dar voi scrie altadata) se aseamana cu alpinistul ce se lupta cu muntele pentru a ajunge in varful lui. Cand in sfarsit a ajuns, nu se mai gandeste la pericolele avute, sau la stramtorile prin care a trecut, la pericolul la care a fost supus… ci se bucura de privelistea pe care o are, sentimentul satisfactiei ii cuprinde toata fiinta. Bucuria intalnirii este infinit mai mare decat sudoarea drumului parcurs!

Noi crestinii -cu mic, cu mare- ar fi bine sa “umblam prin credinta, nu prin vedere…” (2 Cor. 5,7). Credinta deschide ochii sufletului, credinta lumineaza mintea omului, credinta da putere trupului si nu in ultimul rand: credinta naste iubirea! Nu poti sa iubesti si dupa aceea sa crezi, intai crezi si dupa aceea iubesti…

Sf. Apostol Toma prin comportamentul avut, cred si marturisesc ca da cea mai mare marturie despre Hristos!… ceea ce-l caracterizeaza dupa parerea mea este sinceritatea. Sinceritatea cu care vorbeste atat celorlalti Apostoli zicandu-le: “Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede…” (vers. 25), dezvaluie frumusetea sufletului lui si curatia gandului.

Nicidecum nu este gand de necredinta voita, ci o fireasca tresarire a unei gandiri cu totul omenesti. Curajul de a marturisi acest gand ar trebui sa ne fie si noua indemn sa marturisim Domnului curat si asa cum traim gandul pe care-l avem, fie este bun, fie este nebun. Vedeti, sinceritatea ne va salva…

“Sinceritatea este o deschidere a inimii; ea se gaseste la foarte putini oameni si aceea pe care de obicei o vedem nu este decat o dibace ascundere spre a ne retrage increderea celorlalti.” (Fr. De La Rochefoucauld). Este o deschidere a inimii!… Asta a facut Toma prin aceasta marturisire “(vreau) sa-I vad mainile, (vreau) sa-I pun mana in coasta…”, nu a facut altceva decat sa strige tainic si curat: “Amin! Vino, Doamne Iisuse!!!” (Apoc. 22, 20) in inima mea, sfinteste rarunchii trupului meu si da aripi sufletului sa se inalte catre Tine…

Si astfel “Toma cel minunat a deschis izvorul dogmelor” (vecernia zilei Sfantului, 6 oct.).

Fiecare dintre Apostoli a avut un “rol” aparte in lucrarea mantuirii noastre, dar Toma pune in lumina cunoasterii un amanunt atat de profund, pe cat de cutremurator este!

Iubitii mei, Invierea nu este o minune! Nu!… este o Dovada!!! Este dovada incontestabila ca Hristos este “Calea, Adevarul si Viata!”. Este dovada de netagaduit ca viata nu are sfarsit, ci numai inceput! Ca viata cu Hristos este bucurie vesnica! Ca noi toti suntem chemati sa ne bucuram, nu sa suferim… caci din cate simt, Hristos nu ne cheama la patimire, la suferinta prin care a trecut El, nu!!… Ne asteapta si vine in intampinarea fiecaruia dintre noi in Slava Invierii, in bucuria Raiului, in plinirea comuniunii.

Multi spun ca omul se naste si moare. Eu cred ca omul se naste si devine vesnic! Aici este insa si marea responsabilitate a noastra a tuturor –a Parintilor si parintilor- ca trebuie sa constientizam ca tot ceea ce facem acum pentru “copiii” nostri, ii va insoti in vesnicia la care suntem cu totii partasi. Nu noi mantuim, ci lucrarea Harului in aceasta lume; dar putem alege intre a fi co-lucratori Harului, sau colaboratori multimii ce striga: “Rastigneste-l! Rastigneste-l!”.

Hristos a venit in lume, a patimit, si S-a ingropat, si-a inviat a treia zi ca nimeni sa nu ramana necredincios… ci toti sa credem in Tatal, prin Fiul, cu Duhul Sfant… partasi luminii Invierii!

28
Apr
14

EVANGHELIA ZILEI: 2014-04-28

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

Evanghelia de la Ioan
(II, 1-11)

n vremea aceea, s’a făcut nuntă în Cana Galileii; şi mama lui Iisus era acolo. Şi a fost chemat şi Iisus la nuntă, precum şi ucenicii Săi. Şi sfârşindu-se vinul, mama lui Iisus a zis către El: „Nu mai au vin?“. Şi Iisus i-a zis: „Ce ne priveşte, femeie, pe Mine şi pe tine? Ceasul Meu încă n’a venit“. Mama Sa le-a zis slujitorilor: „Orice vă va spune El, faceţi!“ Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea Iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zisu-le-a Iisus: „Umpleţi vasele cu apă!“ Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis: „Scoateţi acum şi aduceţi-i nunului!“ Iar ei i-au dus. Şi după ce nunul a gustat apa care se făcuse vin – şi el nu ştia de unde este, ci doar slujitorii care scoseseră apa ştiau – l-a chemat nunul pe mire şi i-a zis: „Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pe cel mai slab; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum“. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi au crezut într’Însul ucenicii Săi.
27
Apr
14

Apostolul Toma a fost necredincios?

Apostolul Toma a fost necredincios? Apostolul Toma nu trebuie numit necredincios. El nu a negat dumnezeirea lui Hristos. E adevarat ca atunci cand ceilalti Apostoli i-au marturist ca Hristos a inviat („Am vazut pe Domnul”), el le-a spus: „Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede” (In. 20, 25). Acest „daca” arata ca nu era impietrit la inima, ca nu era asemeni fariseilor. Daca s-ar fi asemanat acestora, el ar fi grait: „Orice mi-ati spune, eu nu voi crede”.

Toma nu L-a vazut pe Hristos ca fiind un simplu om, o persoana care de vreme ce a murit, nu se mai poate ridica din moarte. El doar s-a indoit. Iar Sfantul Chiril al Alexandriei spune ca el nu se indoieste de faptul ca Hristos a inviat, ci de faptul ca El se mai poate afla dupa invierea Sa intr-un trup vizibil.

Iar daca nu am da crezare cuvintelor Sfantului Chiril, si am spune ca Toma s-a indoit de invierea Domnului, e bine sa precizam ca nu doar el s-a indoit. Cand femeile mironosite au vazut piatra ridicata de la mormantul Sau, nu s-au gandit ca Hristos a inviat, ci au spus „Au luat pe Domnul din mormant si noi nu stim unde L-au pus” (Ioan 20, 2). Apostolii, dupa ce au primit marturisirea Mariei Magdalena, „auzind ca este viu si ca a fost vazut de ea, n-au crezut” (Marcu 16, 11). Apostolul Toma nu este singurul care a dorit o dovada concreta. Sa ne amintim ca Petru si Ioan nu se multumesc cu vestirea femeilor mironosite, ci au alergat la mormant si au vazut „giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata, la o parte, intr-un loc. Atunci a intrat si celalalt ucenic care sosise intai la mormant, si a vazut si a crezut” (Ioan 20, 6-8).

Daca duminica seara, in ziua Invierii Domnului, Mantuitorul nu ar fi avut initiativa de a le arata celor zece ucenici semnele rastignirii Sale, cu siguranta si acestia s-ar fi aratat indoielnici. Pentru ca Toma nu s-a bucurat de gestul Mantuitorului – aratarea semnele cuielor din palme si semnul din coasta Sa, locul in care a fost impuns cu sulita, Hristos Se arata din nou si il chema pe Toma sa vada trupul Sau si sa creada ca a inviat cu un trup care nu a fost desfiintat prin Inviere. Dupa opt zile, cand Se arata din nou Apostolilor, ii spune lui Toma: „Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios”. (Ioan 20, 27)

Scriptura nu ne spune daca Toma a atins trupul Domnului. Dar cantarile Bisericii din a doua saptamana de dupa Pasti ne vestesc ca Sfantul Apostol Toma a pipait coasta Mantuitorului: „Cine a pazit mana ucenicului nearsa, cand s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc? Cine i-a dat ei putere de a putut pipai osul cel de vapaie? Cu adevarat ceea ce s-a pipait. Caci, daca n-ar fi dat coasta putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipai patimile care au zguduit si cele de sus si cele de jos?”. Asadar, Apostol Toma a implinit ceea ce i-a zis Hristos – „pipaie”, s-a incredintat prin atingere: „Domnul meu si Dumnezeul meu” (Ioan 10, 28).

Deci nu Apostolul Toma este necredincios, ci necredinciosi suntem noi pentru ca nu ne incredem in marturisirea lui: „Domnul meu si Dumnezeul meu” (Ioan 10, 28). Faptul ca Toma Il atinge, arata ca din unirea cu El vine adevarata cunoastere. Cu siguranta sunt si astazi multe persoane care Ii cer dovezi lui Dumnezeu, Ii cer sa Se arate. Dar daca Dumnezeu le-ar arata semne, ar ramane in continuare exterior. Ori Dumnezeu vrea unire. Pentru crestini, Hristos cel Inviat nu este o simpla informatie istorica, este o persoana care ne cheama la unire. Apostolul Toma este invitatia de a depasi masura firii. Cum? Impartasindu-ne cu Trupul si Sangele Domnului. Asa vom ajunge sa ne iubim vrajmasii, sa-i binecuvantam pe cei ce ne blesteama, sa facem bine celor ce ne urasc si sa ne rugam pentru cei ce ne vatama si ne prigonesc. Numai impartasindu-ne putem spune ca Dumnezeu nu ne cere lucruri imposibile.

Calendar Ortodox




Blog Stats

  • 222,786 hits
Aprilie 2014
L M M M V S D
« Mar   Mai »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Aghiasma Ajunul Bobotezei apa sfintita Apostolii care si-au rascumparat trecutul Biserica Sfanta Maria Magdalena - Ierusalim Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat Ce putem face când apar necazurile în familie Ce simbolizeaza semnul Crucii savarsit de credinciosi? cinstit de musulmani Cred dar „miluiește-mă” el nu suportă să audă niciodată De ce aprindem candele înaintea icoanelor? Despre pacat si boala Diavolul e de acord ca să zici aproape orice cuvânt Doamne Duhul Sfant in iconografie DUMNEZEU EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-08 Focsani frate fraților! Hristos Icoana Pogorarii Sfantului Duh Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu Icoanele in cultul ortodox Ilie Inaltarea Domnului Ingerul pazitor in Vinerea Mare Ispitele Izvorul Tamaduirii Joia din Saptamana Patimilor Lunea Sfantului Duh Manastirea Sfantul Pantelimon - Sfantul Munte Athos Nasterea Maicii Domnului Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul Nimeni nu L-a vazut pe Hristos inviind Nimic rău nu te atinge Noi Nu te atinge de Mine omule Petru si Pavel - sarbatoarea dragostei lui Hristos Piata Unirii Postul Postul Sfintelor Pasti Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Predica la Duminica Sfintei Cruci Predică la Duminica a IX-a după Rusalii - Umblarea pe mare - Potolirea furtunii Preot Tudor Marin Rugăciune către Maica Domnului Rugăciune către Maica Domnului pentru potolirea întristărilor Rugăciune de mulţumire către Maica Domnului Saptamana Alba Saptamana Luminata Sf. Ioan Botezatorul sfantul care aduce ploaia Sfantul Epitaf Sfantul Mucenic Gheorghe Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil Sfintii Imparati Constantin si Elena Sfintii Petru si Pavel Să vă mărturisiţi şi să vă cununaţi la biserică Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul Trecerea pe sub masa Viaţa şi pătimirea Sfîntului Sfinţitului Mucenic Ciprian şi a Sfintei Muceniţe Iustina fecioara “Maica Domnului “Miluiește-mă „Doamne Iisuse Hristoase „Părinte