Lună: octombrie 2014

Să nu aruncăm cu pietre în oameni… în mod „creştinesc”

Cuviosul_Paisie_Aghioritul3Odată am spus cuiva: „Ce eşti tu? Luptător al lui Hristos sau luptător al diavolului? Ştii că există şi luptători ai diavolului?’.  Creştinul nu trebuie să fie fanatic, ci să aibă dragoste fată de toti oamenii.  Cel ce aruncă cuvinte fără discernământ face rău, chiar dacă are dreptate.

Am cunoscut un scriitor care avea multă evlavie, dar vorbea mirenilor cu un limbaj plin de cruzime, care pătrundea în profunzime şi tulbura.  Odată îmi spune: „La o întrunire am spus aceasta şi aceasta unei doamne”.  Dar modul în care i-a vorbit a terminat-o. A jignit-o înaintea tuturor. „Ascultă”, îi spun, „tu arunci în ceilalţi coroniţe de aur cu diamante, însă aşa cum le arunci spargi capetele, şi nu numai pe cele sensibile, ci chiar şi pe cele tari”.

Să nu aruncăm cu pietre în oameni… în mod „creştinesc”.  Cine mustră înaintea celorlalţi pe cineva care a păcătuit sau vorbeşte cu patimă despre o oarecare persoană, unul ca acesta nu e mişcat de Duhul lui Dumnezeu, ci de celălalt duh.

Modul de a proceda al Bisericii este dragostea. El diferă de cel al juriştilor. Biserica le priveşte pe toate cu îndelungă-răbdare şi caută să ajute pe fiecare, orice ar fi făcut, oricât de păcătos ar fi.

Văd la unii creştini un mod ciudat de logică.  E bună evlavia lor, e bună şi dispoziţia pentru bine,  dar e ne voie şi de discernământ şi lărgime duhovnicească,  ca să nu fie însoţită evlavia de îngustimea de minte şi de senilitate. Totul este să avem o stare duhovnicească în care să acţionăm cu discernământ duhovnicesc, pentru că altfel rămânem la „litera legii”, iar „litera legii omoară”.

Cel ce are smerenie nu face niciodată pe dascălul. Ascultă şi, atunci când i se cere părerea,  vorbeşte cu smerenie, niciodată nu spune „eu”, ci „gândul îmi spune”, sau „Sfinţii Părinţi au spus”. Adică vorbeşte ca un ucenic. Cel care crede că este destoinic să îndrepte pe alţii are mult egoism.

– Părinte, atunci când cineva începe de la intenţia cea bună spre a face ceva şi ajunge la extreme, lipseşte discernământul?

– Lucrarea lui are înlăuntrul ei un egoism de care nu îşi dă seama, deoarece nu se cunoaşte pe sine, şi de aceea cade în extreme. De multe ori unii încep prin evlavie, dar unde ajung? Precum iconolatrii şi iconomahii. Extremă la unii, extremă şi la ceilalţi. Primii au ajuns până într-acolo încât să radă icoana lui Hristos şi praful vopselelor să-l pună în Sfântul Potir, ca să se facă mai bună Sfânta împărtăşanie. Ceilalţi ardeau icoanele şi le aruncau…

De aceea Biserica a fost nevoită să pună icoanele sus, ca să ne închinăm şi să acordăm cinste persoanelor zugrăvite pe icoane.

Extras din

Cuvisul Paisie Aghioritul, “Trezire duhovniceasca“,

Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003, p.84-85

Cine Te-a rănit într-atât?

biserica_sf_mormant11Întâmplarea ce urmează, care ne-a povestit-o tot Părintele Iacov (Talichis), s-a întâmplat într-o Vineri Mare.

O bătrânică s-a dus să aprindă candelele într-o biserică din satul ei. Din curiozitate s-a uitat în altar şi ce vede? Pe Sfânta Masă stătea un tânăr în jur de 30 de ani, avea răni în palme şi în picioare şi o rană la o coastă de unde curgea sânge.

– Cine eşti tu care îndrăzneşti să stai pe Sfânta Masă? a întrebat uimită femeia.

– Eu întotdeauna aici stau, aici este locul meu, a răspuns tânărul.

– Cine Te-a rănit într-atât?

– Tu m-ai rănit, cu păcatele tale!

S-a învrednicit într-adevăr bătrânica şi L-a văzut pe Însuşi Domnul, pentru că se găsea atunci întru pocăinţă.

(Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumeniţa, 2000, p. 87)

Ținta poruncii este Dragostea

Untitled-1Ținta poruncii este Dragostea – Istorioare morale și duhovnicești – Lectura Valeriu Mârza

Te-a chemat Dumnezeu sărac, nu dori să te îmbogătesti; te-a chemat să fii călugăr, călugăr să rămâi până la moarte; te-a chemat să fii preot, preot vrednic să fii; te-a chemat să fii meserias, meserias bun si cinstit să fii; te-a chemat să fii filosof sau mecanic sau în alt serviciu, asa să rămâi. Dar să slujesti cu cinste, să cunosti că Dumnezeu este Cel ce te-a chemat într-un fel sau altul si fiecare din noi întru ceea ce este chemat, întru aceea să rămână! Amin. (Arhim.  Cleopa Ilie)

 

Doctorul necredincios – o minune a Sfântului Ioan Rusul

sf-ioan-rusul_1În orăşelul Limni din insula Évvia trăia şi lucra un medic pe nume Mantzóros. Era un medic foarte bun, dar nu credea în Hristos şi nici nu era interesat să poarte discuţii despre credinţă şi suflet. Vorbea întotdeauna împotriva credinţei, iar opiniile sale în ceea ce priveşte creştinismul erau de-a dreptul fanatice.

La un moment dat s-a îmbolnăvit, ba chiar foarte grav. Nenorocita de boală îl lovise pe medicul cel necredincios care, pătimind greu din pricina durerilor, a înţeles că se află la un pas de moarte. Suferind dureri de neîndurat, a fost mutat la Spitalul din Halkída. Aici nu a putut fi spitalizat din pricina gravităţii bolii lui și l-au trimis, aşadar, în Atena, la clinica Pantocrator, care se găseşte pe strada 3 Septembrie. Acolo a fost supus unor examene radiologice şi chimice, în urma cărora s-a constatat că blestemata de boală îi atacase intestinul gros.

Dat fiind faptul că întreaga sa viaţă era bine aranjată din punct de vedere social, doctorul putea să spună şi să facă tot ceea ce dorea, cu uşurinţă: opinia lui împotriva lui Hristos şi a sfinţilor era categorică. Pentru el, toate erau minciuni bine ticluite. Singurul adevăr erau păcatul şi neînfrânarea. În acestea se refugia atunci când în viaţa sa îşi făceau apariţia mici nori negri. Dar acum lucrurile erau diferite. Norii negri care până atunci îi umbriseră existenţa doar din când în când nu mai puteau fi alungaţi prin metoda pe care obişnuia să o aplice până atunci, care nu era alta decât păcatul.

– Numai în atotputernicul Dumnezeu să nădăjduieşti, camarade!

Aceasta era diagnosticul confraţilor săi, care îi explicau starea sa în cuvintele rigide de care dispune meseria lor. Bolnavul însuşi, doctor fiind, îşi dăduse singur seama că flacăra nădejdii e aproape să se stingă. Medicii spitalului i-au spus că, dacă e de acord, poate fi operat chiar a doua zi. Bazându-se pe aceleaşi cunoştinţe medicale pe care se bazau şi medicii care-l tratau, doctorul nostru nu a putut decât să fie de acord. Însă cuvintele confraţilor săi, „numai în atotputernicul Dumnezeu să nădăjduieşti, camarade!”, l-au condus, în ajunul operaţiei, la o rugăciune spontană, venită din străfundul sufletului. Îl ruga pe Dumnezeu nu numai să-l facă bine, dar si să-l ierte pentru necredinţa de care dăduse dovadă atâţia ani.

În timp ce se ruga, cineva a bătut la uşă şi l-a întrerupt. Un tânăr frumos, împingând cu mâinile sale uşa, a intrat în salonul în care se afla doctorul. Între ei avu loc următorul dialog:

– Ce ai?

– Sunt foarte bolnav.

– N-ai nimic.

– Dar ce spui, creştine? Am cancer intestinal în ultima fază şi mâine voi fi operat. Înţelegi ce mi se întâmplă?

– Nu mai ai nimic. Te-am făcut bine.

– Nu ţi-e ruşine să vorbeşti aşa cu un om bolnav? Îți mai și bați joc de mine…

– Sunt Sfântul Ioan Rusul. Dacă tot insişti, fă mâine operaţia şi-o să te convingi că n-ai nimic.

Tânărul s-a făcut nevăzut. Doctorul, însă, plin de frământare, a apăsat pe buton pentru a le întreba pe asistente dacă-l văzuseră pe tânărul care ieşise de la el din cameră. Zadarnic, însă, fiindcă nici una dintre asistente nu văzuse nimic.

În ziua următoare, doctorul a fost dus în sala de operaţie pentru intervenţie. Doctorii, gata de operaţie, îl auziră dintr-odată pe bolnav spunând că nu e nevoie de operaţie, fiindcă el e bine cu sănătatea.

– M-a vindecat Sfântul Ioan Rusul.

– Ce tot spui? Frate, suntem în secolul XX, ce tot vorbeşti?

A luat-o razna confratele nostru, îşi spuneau medicii spitalului, insistând ca operaţia să aibă loc, mai ales că bolnavul nu era foarte determinat în împotrivirea lui.

Aşadar, l-au anesteziat pentru operaţie și l-au deschis. Tumoarea nu era nicăieri. Sfântul Ioan Rusul chiar făcuse o minune. Medicii se priveau uimiţi unii pe alţii, neştiind ce să creadă. Bolnavul era perfect sănătos.

Și toate acestea le povesteşte tuturor însuşi doctorul Mantzóros, oriunde s-ar afla

EVANGHELIA ZILEI: 2014-10-31

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(X, 1-15)

n vremea aceea Domnul a ales alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc unde El Însuşi avea să meargă. Şi le spunea: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; aşadar, rugaţi-L pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi nimănui să nu-i daţi bineţe pe cale. Iar în orice casă veţi intra, mai întâi ziceţi: Pace casei acesteia! Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el; iar de nu, ea se va întoarce la voi. Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând ceea ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă’n casă. Şi în oricare cetate veţi intra şi’n care vă vor primi, mâncaţi ceea ce vi se va pune înainte. Şi vindecaţi-i pe bolnavii din ea, şi spuneţi-le: S’a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu! Şi în oricare cetate veţi intra şi’n care nu vă vor primi, ieşiţi în pieţele ei şi ziceţi: Din cetatea voastră, şi praful care s’a lipit de picioarele noastre vi-l scuturăm vouă. Dar pe aceasta s’o ştiţi: că s’a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! Vă spun Eu vouă că în ziua aceea mai uşor îi va fi Sodomei decât cetăţii aceleia. Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Că dacă în Tir şi în Sidon s’ar fi făcut minunile care s’au făcut la voi, de mult s’ar fi pocăit, stând în sac şi’n cenuşă. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată decât vouă. Şi tu, Capernaume, nu pân’la cer ai fost înălţat?: Pân’la iad vei fi coborât!

Apostolul Zilei : 2014-10-31

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Coloseni 2,

1-7

F-150x150raţilor, voiesc ca voi să ştiţi cât de mare luptă am pentru voi şi pentru cei din Laodiceea şi pentru toţi câţi n-au văzut faţa mea în trup, ca să se mângâie inimile lor, şi ca ei, strâns uniţi în iubire, să aibă belşugul deplinei înţelegeri pentru cunoaşterea tainei lui Dumnezeu-Tatăl şi a lui Hristos, întru care sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei. Vă spun aceasta, ca nimeni să nu vă înşele prin cuvinte amăgitoare. Căci deşi cu trupul sunt departe, cu duhul însă sunt împreună cu voi, bucurându-mă şi văzând buna voastră rânduială şi tăria credinţei voastre în Hristos. Deci, precum aţi primit pe Hristos Iisus, Domnul, aşa să umblaţi întru El, înrădăcinaţi şi zidiţi fiind într-Însul, întăriţi în credinţă, după cum aţi fost învăţaţi, şi prisosind în ea cu mulţumire.

Învățământul din România și duhul demonic. Halloween sărbătorit în școli mai mult decât sărbătorile românești

141503.p In situatia in care dascalii din scoli invata copii cu paganisme, singura solutie ramane educatia din familie. Parintii sa nu isi lase copii la “serbarile” de Halloween organizate in scoli.

Din pacate multi nu isi dau seama de pericolul ce il reprezinta Halloween pentru viitoarele generatii. Copii nostri sunt invatati de acum cu aceste sarbatori ca si cum ar fi un lucru firesc, o simpla joaca de-a magia. Din pacate, acest duh demonic, caracteristic cugetului american, este preluat de massmedia romaneasca. Asta nu ne mira, stiind ca tot ce este antiromanesc este promovat in massmedia din Romania. Trist este ca multi profesori din scoli sustin si promoveaza in institutiile de invatamant aceasta sarbatoare a vrajitoriei.

Este dureros ca un dascal, indiferent ca ar fi de la tara sau de la oras, organizeaza petreceri de Halloween cu copiii carora le predau la cursuri, in timp ce multi au uitat de ziua recoltei sau de ziua eroilor. Aceasta sarbatoare, pe langa faptul ca e pagana, are si consecinte grave in formarea personalitatii copiilor inca de mici. Multi copii nu stiu care este ziua nationala a Romaniei, sau lucruri importante din istoria tarii, in timp ce toti sunt chemati de profesorii lor sa sarbatoreasca “Halloween” si “Valentine’s day”. Daca e sa fim atenti cine sunt profesorii care promoveaza aceste “sarbatori” observam cu usurinta ca majoritatea dintre ei sunt robi ai anumitor vicii. Nu e greu sa constati ca unii dascali sunt mai preocupati de banchetele de la sfarsitul anului, de “petreceri cu clasa”, in timp ce educatia copiilor lasa de dorit. Cam aceeasi profesori incurajeaza o vestimentatie indecenta la fete si invata copii ca sexul e un lucru firesc indiferent de varsta.  Iata cam cine sunt acei profesori care indeamna copii la sarbatoarea Halloween-ului! Ce se va alege de noua generatie?

Promovarea unor astfel de sarbatori este o sfidare fata de jertfelnicia stramosilor nostri. Pentru ce au murit Brancovenii, razesii lui Stefan sau Mihai Viteazul? Cu siguranta nu pentru aceste “invataturi” pe care unii le preiau cu “demnitate” lasandu-se manati de pofte si slabiciuni. Nici pentru ca generatia noastra sa ramana pasiva de educatia urmasilor nostr.

O fetita dintr-un sat apropiat a venit zilele trecute la manastire si a intrebat: “Maicutelor, am auzit ca aveti la manastire un atelier de croitorie. Ati putea sa imi faceti si mie o rochita de vrajitoare? Joi avem la scoala serbare de Halloween si domnul profesor ne-a spus sa ne imbracam in vrajitoare si sa ne mascam” Copilul, in naivitatea lui, nu si-a dat seama de ceea ce cere pentru ca in mintea sa a fi vrajitor i se parea ceva firesc, asa i-a spus profesorul. Practic, acest copil nu mai are nevoie sa fie spalat pe creier caci deja au facut-o dascalii sai din scoala. Singura solutie pentru a salva educatia copiilor e ca parintii sa nu lase copii sa mearga la aceste “sarbatori” organizate in scoli.

ieromonah Eftimie Mitra