Lună: octombrie 2014

De ce este important să avem un program zilnic de rugăciune ?

rugaciunea_de_dimineata– De ce este important să avem un program zilnic de rugăciune ?

– E bine să ne aducem aminte de Dumnezeu în toată vremea, dar ca să ne aducem aminte de Dumnezeu în toată vremea trebuie să avem şi un program care să ne pună în faţa lui Dumnezeu: un program de rugăciune de dimineaţă, să începem ziua cu Dumnezeu, un program de rugăciune de seară, ca să mulţumim lui Dumnezeu pentru ziua care a trecut. Este necesar lucrul acesta pentru că fără asta nu există o legătură cu Dumnezeu, datorită faptului că omul, mai ales în rugăciune, conştientizează prezenţa lui Dumnezeu.

Te poţi ruga şi în afară de programul acesta, dar programul acesta este necesar. Părintele Serafim Popescu, de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, Dumnezeu să-l odihnească, s-a dus la Sfântul Munte, trimis fiind de Mitropolitul Nicolae Bălan, în vederea cunoaşterii realităţilor de acolo şi pentru a aduce în Mănăstirea de la Sâmbăta ce se poate aduce de la Sfântul Munte. El a ajuns la un părinte care l-a îndrumat – şi anume Părintele Antipa Dinescu de la Schitul Sfântul Lipatie – şi, când urma să meargă la Atena la studii, Părintele Antipa i-a spus aşa: „Să te ţii de pravilă că dacă nu, te îndrăceşti!”. Adică, există conştiinţa aceasta că omul trebuie să aibă o legătură cu Dumnezeu.

Întâmpinări, Interviuri cu Părintele Teofil Părăian, realizate de Sabin Vodă, Editura Sophia, București, 2000, p. 58

Reclame

Mănăstire sau căsătorie – ce să aleg?

crestin_rugaciune_0Nu ştiu pe ce cale să o apuc: mănăstire sau căsătorie. Ce să fac?

Nu îţi recomand altceva decât rugăciune foarte insistentă şi o cercetare amănunţită, cu inimă de judecător. Pune lucrurile pe masă şi fii sincer: ce vrei? Dar numai alege una. Nu sta aşa. Cum zicea Părintele Arsenie Papacioc: „starea de nehotărâre e stare de iad”. Alege o cale. Dar nu alege aşa, oricum. Pune-te cu cărţile pe masă, sincer, şi alege. Şi atunci ce se va întâmpla?

Cum zice în psalmi: „Cine este omul care se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o” (Ps. 24, 13). Cine a ales-o? Omul. Din text e clar că omul a ales calea aceea. Dar care om? Care se teme de Domnul. Deci vrei să alegi o cale care să îi fie plăcută lui Dumnezeu? Alege! Bun, ai ales-o pe aceea. Ei bine, Dumnezeu îţi va pune o lege în calea aceea, îți va pune nişte jaloane, că ai jura că aceea a fost calea pe care a vrut-o Dumnezeu pentru tine. Chiar dacă nu a fost aceea, nu contează. După ce ai ales-o, Dumnezeu pe aceea o ia şi o îmbrăţişează ca şi cum e cea pe care ţi-a dat-o El. Numai să o faci în condiţiile acestea: să te temi de El şi pentru El să o faci şi atunci orice cale ai lua, El ţi-o îndreaptă şi te duce exact unde trebuie.

Vreau să mă căsătoresc, dar nu am cu cine. Ce să fac?

Roagă-te, Dumnezeu îţi va trimite. Nu se poate să nu o facă.

Selecţii din dialogul dintre Protos. Hrisostom C. și tinerii aflați la Mănăstirea Putna

Oricât ar fi de greu păcatul nostru Dumnezeu ni-l va ierta, ajunge doar să ne căim din inimă

cruce._lumanareSfântul Petru ne-a lăsat o pildă vie, despre cea mai importantă condiție la care trebuie să răspundem, când dorim să ne întoarcem, după căderea în păcat, iarăși la Dumnezeu. Aceasta este credința în dumnezeiasca milostivire, care izgonește orice deznădejde. Dumnezeu este dragoste. Oricât ar fi de greu păcatul nostru El ni-l va ierta, ajunge doar să ne căim din inimă.

Chiar dacă ar fi înalte ca și munții păcatele noastre, ele vor fi înecate în oceanul milostivirii dumnezeiești. Cel care însă deznădăjduiește, acela este pierdut. Deznădejdea este biruința diavolului. Așadar, să ne păzim mai ales de deznădejde, pentru că, făcând astfel, nimeni nu poate să ne mai mântuiască.

Din Arhimandrit Serafim Alexiev, Leacul uitat – Sfânta Taină a Spovedaniei, Editura Sophia, București, p. 65-66

Simbolul verighetei: iubirea nu are nici început, nici sfârşit…

143336.bCondiţiile de întemeiere a unei familii sunt la fel, în orice moment istoric. De pildă, nu sărăcia împiedică valoarea trăiniciei unei familii, pentru că iubirea îmbogăţeşte orice. Ce dulce este iubirea!… Dar să nu se meargă pe instincte şi pe plăceri într-o căsnicie, ci gândind la un scop suprem: mântuirea reciprocă. Stimularea continuă, reciprocă, spre acest scop este obligatorie, pentru că e o mare răspundere. Valoarea unei flori nu stă într-o petala pe care a luat-o vântul, ci trebuie văzută valoarea intrinsecă a florii.

Aşa că, dragii mei, o căsnicie se întemeiază pe o iubire adevărată şi pe o coordonată exclusiv creştină. E o mare greşeală să te îndrăgosteşti de un băiat sau de o fată şi punem problemă căsătoriei pentru că mi-e drag de el sau de ea. Nu, nu. Trebuie văzut, cât de cât, dacă sunt străbătuţi de fiorii sfintei răspunderi pe care o cere căsătoria. Pentru că o femeie care se căsătoreşte va naşte şi ea trebuie să re-nască copilul, prin educaţie. Deci, trebuie să fie foarte pregătită.

Tinerii creştini trebuie să se deosebească de păgâni, care se căsătoresc pentru plăceri. Pentru că frumuseţea o să se mai schimbe, dar trebuie să rămână mai departe frumuseţea creştină din fiecare, pentru fiecare. Asta e verigheta, care se şi dă: iubirea celuilalt către celălalt, adică iubirea nu are nici început, nici sfârşit – asta ar fi semnificaţia verighetei. Există mai multe condiţii, din punct de vedere strict religios, pe care trebuie să le îndeplinească tinerii, şi printre ele sunt şi acestea două: să se iubească şi să fie şi părinţii de acord. Aici, de multe ori, este un conflict între iubirea tinerilor şi acordul părinţilor. Şi atunci trebuie să optăm pentru unul din două, dacă lucrurile nu mai pot rămâne pe loc: să se iubească în Hristos, în scopul căsătoriei.

Extras din Interviul realizat de tinerii din ASCOR Bucuresti cu Parintele Arsenie Papacioc despre familia crestină

EVANGHELIA ZILEI: 2014-10-01

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(V, 33-39)

n vremea aceea s-au apropiat fariseii şi cărturarii de Iisus şi I-au zis: „Ucenicii lui Ioan ţin posturi dese şi fac rugăciuni; tot aşa şi ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă şi beau“. Iar Iisus le-a zis: „Puteţi oare să-i faceţi pe nuntaşi să postească în timp ce mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei; atunci, în acele zile, vor posti“. Le-a spus şi o parabolă: „Nimeni nu rupe petic dintr’o haină nouă şi-l pune la haină veche; altfel, cea nouă se rupe, iar peticul luat din cea nouă nu se potriveşte cu cea veche. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra. Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea de cel nou, că zice: Mai bun e cel vechi“.

Apostolul Zilei : 2014-10-01

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Efeseni 3,

8-21

F-150x150raţilor, mie celui mai mic decât toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta, ca să binevestesc neamurilor bogăţia lui Hristos, de nepătruns, şi să descopăr tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos, pentru ca înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor şi stăpâniilor, în ceruri, după sfatul cel din veci, pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru, întru Care avem, prin credinţa în El, îndrăzneală şi apropiere de Dumnezeu, cu deplină încredere. De aceea, vă rog să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi; ele sunt slava voastră. Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, din Care îşi trage numele orice neam, în cer şi pe pământ, să vă dăruiască, după bogăţia slavei Sale, ca să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinăuntru, şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire, ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea, şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar Celui ce poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi, Lui fie slava în Biserică şi întru Hristos Iisus în toate neamurile veacului veacurilor.

Amin!