Lună: ianuarie 2015

În creștinătate nu e nimic imposibil. Totul e posibil, cu Hristos

Nu trebuie să dai ce ai, ci ceea ce ești. Asta-i mila. Că dacă eu sunt un moșier, nu dau pur și simplu un miel de pomană, ci dau o sută de oi. Aceasta arată mai presus de orice, milostivirea sufletească, și bucuria darului. Dar Dumnezeu, care e Stăpân, El dă toată împărăția: “împărăția Mea e a ta“.

Cum transformăm nepăsarea în iubire?

(mai mult…)

Motivul iubirii trebuie să fie porunca lui Dumnezeu!

Atunci ai cele mai mari şanse. Pentru că dacă o ai, de fapt, numai ţi se pare că o ai, te poţi înşela! Când simţi că nu ai dragoste, o ceri şi vei primi. Să spui mereu: „Doamne, iubeşte Tu prin mine! Doamne, mângâie Tu prin mine. Adică, dacă tot mi-ai dat două mâini, dă-mi să mângâi cu ele. Iubeşte Tu!

(mai mult…)

Schimbăm lacrimile păcătoase în lacrimi plăcute Lui Dumnezeu

Înainte de căderea în păcat, omul nu plângea. Lacrimile au apărut după aceasta cădere, ca prin ele să-şi arate dorul după fericirea pierdută. Dar ele fiind o însuşire a firii căzute, se întâmplă ca la unele persoane lacrimile să fie molipsite de boala căderii şi astfel să fie vărsate ca lacrimi păcătoase.

Sfinţii Părinţi ne poruncesc să schimbăm lacrimile păcătoase în lacrimi plăcute Lui Dumnezeu. Cum se poate face acest lucru? Schimbând cauza lor. Plângând păcatele şi nu pierderea unor bunuri pământeşti.

(mai mult…)

Agonisirea Sfântului Duh

„Ce înseamnă să agonisești bani înțelegeți? La fel și cu agonisirea Sfântului Duh.”

Batiușka spunea că toți sfinții pe care îi proslăvește Biserica lui Hristos ne-au lăsat ca pildă de urmat, după ce au adormit în Domnul, viața lor, și că ei toți erau oameni pătimași asemenea nouă, însă prin împlinirea cu de-amănuntul și din tot sufletul a poruncilor lui Hristos au ajuns la desăvârșire și mântuire, au dobândit har și s-au învrednicit de felurite daruri ale Sfântului Duh.

(mai mult…)

Trebuie să ne ferim şi să nu dăm nimănui prilej de supărare

Nu le mai supăraţi. Este mare lucru să te fereşti să faci faptele care ştii că-l supără pe aproapele tău. Să vă povestesc o întâmplare cu părintele Selafiil, ca să vedeţi cât de atenţi pot fi oamenii lui Dumnezeu în a nu răni cugetul aproapelui.

Eram la Noul Neamţ şi nu mai aveam cărţi, pentru că le lăsasem pe unde fusesem, şi am rugat un prieten din România să-mi aducă nişte cărţi, ca să am să citesc la chilie. Au dat zvon pe la edituri şi mi-au adus o maşină de cărţi. M-am dus la chilie la Părintele şi i-am zis că am primit multe cărţi cu Sfinţii Părinţi din România. Părintele nu mai vedea de 23 de ani, dar era atât de însetat de învăţăturile Sfinţilor, la cei 97 de ani ai lui, de parcă era la început. Şi a vrut să vadă el ce fel de cărţi din Sfinţii Părinţi am primit, să pună el mâna pe ele, pentru că nu mai vedea, şi să-i spun despre fiecare ce fel de carte este. A cerut să fie ridicat la marginea patului, pentru că nu mai putea să se întoarcă singur în pat, era bolnav şi cerea să fie luat în braţe când se punea la rugăciune sau primea oaspeţi. Acum stătea la marginea patului şi aştepta să vadă ce fel de cărţi din Sfinţii Părinţi avem noi. Am tras maşina. Dar Părintele se opreşte şi zice: „Măi, da s-o-nserat afară?”. Zic: „Nu, Părinte, încă nu”. „Ei – zice Părintele -, hai mai bine să mai aşteptăm oleacă să se-nsereze. Că dacă aducem amu cărţile poate să vadă vreun frate şi să se mâhnească, să zică: uite câte cărţi au aiştia!”. Atât de atent era Părintele, ca nu cumva, fratele, văzând, să vrea şi el din cărţile alea şi să se mâhnească. Şi-am aşteptat să se însereze, ca nu cumva să atingem cugetul cuiva şi să-l băgăm în ispită.

(mai mult…)

Dumnezeu nu îngăduie ispită peste putința omului

Când cineva caută să zică „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”, sunt tot felul de încercări. Prima dată, diavolul caută prin cele cinci simțiri să atace. Pe măsură ce cauți să nu fii rob celor cinci simțiri, atunci Duhul Sfânt te ajută la rugăciunea inimii. Pe măsură ce cauți să te nevoiești, pe acea măsură Duhul Sfânt ajută minții să capete rugăciunea inimii.

Duhul Sfânt o duce pe minte în inimă. Ca să știi acest lucru, sunt unele dăți când El se lasă simțit.

Părintele Cleopa Ilie a spus așa: „Când părinții se nevoiesc la chilie și te-ai trezit cumva… sau te-ai învârtit pe partea cealaltă, și a venit așa o umilință, o căință, lacrimi, o adunare a minții și un dor de Dumnezeu, atunci călugărul are datoria, cât poate, să nu-și pună în minte griji multe. Acea bucurie nu stă mult…zece, cincisprezece minute; atunci mintea să zică„Doamne Iisuse…” . Și dacă-și adună mintea și zice rugăciunea, s-ar putea să vină o bucurie mare în sufletul lui.

(mai mult…)

Mitropolitul Bartolomeu Anania 31 ianuarie 2011 – 31 ianuarie 2015

Mitropolitul Bartolomeu Anania

Valeriu Anania s-a născut la data de 18 martie 1921 din părinţii Ana şi Vasile Anania, în comuna Glăvile – Piteşteana, judeţul Vâlcea. A urmat şcoala primară în satul natal, apoi cursul secundar l-a făcut la Bucureşti. S-a înscris la Seminarul Teologic Central din Bucureşti ale cărui cursuri le-a urmat în perioada1933 – 1941. A frecventat şi cursurile la liceele „Dimitri Cantemir” şi „Mihai Viteazul” din capitală, luându-şi bacalaureatul în urma examenului susţinut la liceul „Mihai Viteazul” (1943).

(mai mult…)

Efectul hormonilor asupra scoarței cerebrale: excită spre poftele genezice

Grozavă expresie şi adevărată cuvânt cu cuvânt. Ne reamintim efectul hormonilor asupra scoarței cerebrale: excită spre poftele genezice. Exact acelaşi lucru îl face şi alcoolul, sub orice formă şi la orice grad de tărie; aprinde mintea spre aceleaşi pofte. Nu suplineşte însă nici un hormon în rolul lui binefăcător, ci pe oriunde trece amețeşte, arde şi atrofiază. Omoară alte milioane de celule nervoase şi fire telefonice.

Toate isprăvile se trec la activ, întocmai ca mai sus şi se transmit zestre părintească la copii. Mai grav: dacă prea din tinerețe se dedau flăcăii la must, se întamplă că ajung neroditori. Glandele lor genezice se vor atrofia şi vor produce nişte celule incapabile de rodire. Se apără şi firea pe cât poate: nu ia in spate orice i se-ncarcă. Chiar dacă se dau la vin mai târziu şi încă nu scapă de pedepse.

(mai mult…)

Oamenii nu pot trăi fără să mintă

Oamenii nu pot trăi fără să mintă. Minciuna este o hrană zilnică, mai ales pe masa oamenilor „de sus”. Poleită cu nume de inteligenţă, diplomaţie sau alte meşteşuguri, minciuna cheamă, leagă şi dezleagă, preface şi, mai ales, farmecă. Minciuna ascunde totdeauna ceva; minciuna este perdeaua trasă deasupra crudelor, dar nu mai puţin frumoaselor adevăruri.

(mai mult…)

Toţi într-un gând, compătimitori, iubitori de fraţi

Cât de des ni se întâmplă să pierdem ocazia de a ajuta un sărac, de a ne arăta compasiunea faţă de un om aflat în suferinţă, de a cerceta un bolnav, de a bucura şi a da alina­re unui bătrân sau unui copil!

Târziu ne dăm seama cât de mult am pierdut dezinteresându-ne de viaţa oamenilor cu care ne-am aflat în relaţie. Poate că sufletul le va fi fost co­pleşit de durere, sau le va ii fost apăsat de răul lumii, poate că un cuvânt bun din partea noastră, spus la timp, le-ar fi ri­sipit negura din suflet, care putea fi ameninţarea beznei veş­nice. Am avut deseori în preajmă un copil; am arătat oare un semn de iubire adevărată faţă de sufletul lui gingaş? Nu! Şi acel copil a crescut ca un om fară credinţă, rătăcind poate şi astăzi brambura, sau pe căile desfrânării, pentru că n-am ştiut să-l oprim la vreme.

(mai mult…)