Lună: ianuarie 2015

Efectul hormonilor asupra scoarței cerebrale: excită spre poftele genezice

Grozavă expresie şi adevărată cuvânt cu cuvânt. Ne reamintim efectul hormonilor asupra scoarței cerebrale: excită spre poftele genezice. Exact acelaşi lucru îl face şi alcoolul, sub orice formă şi la orice grad de tărie; aprinde mintea spre aceleaşi pofte. Nu suplineşte însă nici un hormon în rolul lui binefăcător, ci pe oriunde trece amețeşte, arde şi atrofiază. Omoară alte milioane de celule nervoase şi fire telefonice.

Toate isprăvile se trec la activ, întocmai ca mai sus şi se transmit zestre părintească la copii. Mai grav: dacă prea din tinerețe se dedau flăcăii la must, se întamplă că ajung neroditori. Glandele lor genezice se vor atrofia şi vor produce nişte celule incapabile de rodire. Se apără şi firea pe cât poate: nu ia in spate orice i se-ncarcă. Chiar dacă se dau la vin mai târziu şi încă nu scapă de pedepse.

(mai mult…)

Oamenii nu pot trăi fără să mintă

Oamenii nu pot trăi fără să mintă. Minciuna este o hrană zilnică, mai ales pe masa oamenilor „de sus”. Poleită cu nume de inteligenţă, diplomaţie sau alte meşteşuguri, minciuna cheamă, leagă şi dezleagă, preface şi, mai ales, farmecă. Minciuna ascunde totdeauna ceva; minciuna este perdeaua trasă deasupra crudelor, dar nu mai puţin frumoaselor adevăruri.

(mai mult…)

Toţi într-un gând, compătimitori, iubitori de fraţi

Cât de des ni se întâmplă să pierdem ocazia de a ajuta un sărac, de a ne arăta compasiunea faţă de un om aflat în suferinţă, de a cerceta un bolnav, de a bucura şi a da alina­re unui bătrân sau unui copil!

Târziu ne dăm seama cât de mult am pierdut dezinteresându-ne de viaţa oamenilor cu care ne-am aflat în relaţie. Poate că sufletul le va fi fost co­pleşit de durere, sau le va ii fost apăsat de răul lumii, poate că un cuvânt bun din partea noastră, spus la timp, le-ar fi ri­sipit negura din suflet, care putea fi ameninţarea beznei veş­nice. Am avut deseori în preajmă un copil; am arătat oare un semn de iubire adevărată faţă de sufletul lui gingaş? Nu! Şi acel copil a crescut ca un om fară credinţă, rătăcind poate şi astăzi brambura, sau pe căile desfrânării, pentru că n-am ştiut să-l oprim la vreme.

(mai mult…)

Nu a crezut în ceea ce a văzut

Un om modern s-a rătăcit prin deşert. Era deshidratat. Când dormea visa doar apă, portocale sau smochine. Apoi se trezea şi se târa mai departe, dar chinul era tot mai apăsător.

Când tocmai ajunsese la capătul puterilor a zărit o oază. „A, fata morgana” a gândit el. „O iluzie care vrea să mă împingă la disperare, deoarece în realitate acolo nu există nimic. Dar nu! Eu voi rămâne demn şi nu mă voi lăsa păcălit!” El se apropia de oază însă ea nu dispărea, ci devenea tot mai vizibilă. Smochinii parcă îi făceau semn cu crengile lor să vină şi să mănânce, dar el gândea: „Asemenea iluzii sunt frecvente pentru cei aflaţi în situaţia mea. Ce crudă poate fi natura!” Cuprins de aceste gânduri a murit având pe buze un blestem neînţeles asupra lipsei de sens a vieţii.

(mai mult…)

EVANGHELIA ZILEI: 2015-01-31

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(XVIII, 2-8)

is-a Domnul această parabolă: „Într’o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina. Şi în cetatea aceea era şi o văduvă şi venea la el, zicând: Fă-mi dreptate asupra potrivnicului meu!… Şi pentru o vreme n’a vrut; dar după aceea şi-a zis în sine: deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez, totuşi, fiindcă văduva aceasta nu-mi dă pace, îi voi face dreptate, ca să nu vină să mă necăjească la nesfârşit“. Şi a zis Domnul: „Auziţi voi ce spune judecătorul cel nedrept? Dar oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi care strigă spre El ziua şi noaptea, El, Care rabdă’ndelung pentru ei? Vă spun Eu vouă că degrab le va face dreptate. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi El oare credinţă pe pământ?“

Apostolul Zilei : 2015-01-31

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. II Timotei 2,

11-19

f-150x1501iule Timotei, vrednic de crezare este cuvântul: căci dacă am murit împreună cu Hristos, vom şi învia împreună cu El. Dacă rămânem întru El, vom şi împărăţi împreună cu El; de-L vom tăgădui, şi El ne va tăgădui pe noi. Dacă nu-I suntem credincioşi, El rămâne credincios, căci nu poate să Se tăgăduiască pe Sine însuşi. Aminteşte-le acestea şi îndeamnă stăruitor înaintea lui Dumnezeu să nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseşte, decât la pierzarea ascultătorilor. Sileşte-te să te arăţi încercat înaintea lui Dumnezeu, lucrător cu faţă curată, drept învăţând cuvântul adevărului. Iar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te, căci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult. Cuvântul lor va roade ca o cangrenă. Dintre ei sunt Imeneu şi Filet, care au rătăcit de la adevăr, zicând că învierea s-a şi petrecut, şi răstoarnă credinţa unora, dar temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta: Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi; şi să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului.

Fără osteneală nu e rugăciune

– Părinte, uneori şi cei mari sunt atât de obosiţi seara, încât nu-şi pot face toate rugăciunile.

– Atunci când sunt foarte obosiţi sau bolnavi, să spună numai jumătate din rugăciuni sau chiar numai un Tatăl nostru. Să nu neglijeze cu totul rugăciunea. Precum în război, dacă te afli noaptea singur pe o înălţime şi înconjurat de vrăjmaşi, tragi câteva focuri de armă, ca să se înfricoşeze aceia şi să nu te asalteze, aşa şi aceştia să tragă câteva focuri, ca să se înfricoşeze aghiuţă şi să fugă.

(mai mult…)