Lună: ianuarie 2015

În faţa Domnului nu trebuie să vin cu dorinţe, ci cu amintirea fărădelegilor mele!

how-to-pray_0Să nu-l crezi niciodată pe (bi)nevoitorul care te învaţă cum să faci o rugăciune eficientă, care să-ţi aducă împlinirea grabnică a dorinţei tale. Adică în loc să te concentrezi asupra suferinţelor lui Iisus pe Cruce, să târăşti după tine, ca o tinichea, gândul interesat, grija de a obţine de la Domnul ceva. Cât de ofensatoare pentru El trebuie să fie această atitudine!

Am căzut odată în această ispită, citind o carte care o prescria… Mi-am zis să experimentez. Am făcut rugăciunea la ceasul stabilit, dar am uitat de dorinţă. O senzaţie de prospeţime s-a revărsat asupra mea, o energie neaşteptată, căci era exact timpul din zi când mă simţeam epuizată, vremea amiezii, la care nu obişnuiam niciodată să mă rog. N-am înţeles că Domnul îmi împlinise deja lipsa de care sufeream. Aveam sprinteneală, aveam limpezime a gândului!

După câteva zile, mi-am amintit şi de dorinţă. I-am cerut Domnului să mă scape de o prigonire, de hărţuiala unei fiinţe nemernice care îmi urâţea viaţa, prin orice atingere cu vicleniile ei. I-am cerut să n-o mai întâlnesc.

N-am mai primit harul pe care această rugăciune o revărsa din abundenţă, când o făceam dezinteresat, iar la următoarea rugăciune, cea de seară, am fost tulburată, întâlnind-o tot pe cea vicleană. Ce iad, ca omul de care vrei să scapi în lume, să-ţi iasă în calea gândului, până şi în rugăciune… Şi n-ar fi pătruns aici, dacă eu n-o aduceam, cu „dorinţa” mea.

Asta este rugăciunea interesată.

Formularea unei dorinţe, în timp ce te rogi, este o pierdere a smereniei, un mod de a-L trage de mânecă pe Cel Înalt: Vezi, Doamne, că-mi datorezi ceva!

A-ţi sfâşia starea smereniei, în care rugăciunea ta este întotdeauna ascultată, este o mare prostie. Nu o poţi cârpi, trebuie s-o iei de la capăt în urcuşul duhovnicesc, căci smerenia este un timpan, o membrană care trebuie să fie întreagă, pentru ca Gândul dumnezeiesc să rezoneze în ea.
Încerc să şterg lectura cea nepotrivită sufletului meu, să-mi refac haina ferfeniţită a smereniei, citind-o pe Maica Siluana.

“Să alegem să fim aleşi de Domnul şi Stăpânul vieţii noastre, alegând calea ascultării, a iertării şi răbdării, a traversării deşertului lăuntric cu ochii aţintiţi la Domnul atât de prezent în poruncile Lui, uitând de noi şi de fascinaţia de sine! Să acceptăm cu smerenie şi cuminţenie, că suntem mici şi netrebnici, dar să nu uităm că suntem iubiţi şi slujiţi de Însuşi Dumnezeu făcut Om! “

Am înţeles dintr-o dată că acea “prescripţie” (şi acceptare a mea) de a face rugăciunea concomitent cu trâmbiţarea dorinţei fusese o făţărnicie. În faţa Domnului nu trebuie să vin cu dorinţe, ci cu amintirea fărădelegilor mele.
Acesta este CV-ul meu, Doamne!

Când lucram în cercetare, de două ori pe an ni se cerea să jertfim acestui idol al prezentului, CV-ul, lungindu-l, umflându-l, transcriindu-l în noi formulare birocratice. Fascinaţia de sine trebuia întreţinută. Aveam o colegă pentru care ziua cea mai fericită de lucru era aceea în care i se cerea să-şi reactualizeze CV-ul : Îşi dădea seama că este cineva! Apoi, după ce institutul ni s-a desfiinţat, i s-a dat fericirea ca, timp de opt luni, să compună zilnic un alt CV, adaptat firmei unde voia să-şi încerce norocul. Cu cât mai simplu ar fi fost să se roage, în loc să-şi repete atâtea deşertăciuni despre sine !

Dar în faţa lui Dumnezeu, câte rânduri ar conţine CV-ul meu ? Vreo cinci. Ai să mă iei ca slugă a Ta, Doamne ? Pune-mă unde vrei, ce să negociez, oricum îmi dai mereu mai mult decât merit.

« Nu în noi se află răspunsul la întrebarea “cine sunt”, ci în El »,

mai spune Maica Siluana.
N-am nici o dorinţă, Doamne, nimic nu-mi este mai de preţ decât Voia Ta!

De ce Îl dispreţuieşti pe Cel care te iubeşte atât de mult?

0_c38b9_3f24ad10_LHristos spune: „Eu sunt părintele tău, Eu sunt fratele tău, Eu sunt mirele sufletului tău, Eu sunt scăparea ta, eu sunt hrana Ta, Eu sunt îmbrăcămintea ta, eu sunt rădăcina ta, Eu sunt sprijinul tău, Eu sunt tot   ce-ţi doreşti tu.

Când Mă ai pe Mine, nu-ţi lipseşte nimic. Eu sunt slujitorul tău, pentru că am venit să slujesc, nu să fiu slujit.

Eu sunt prietenul tău şi mădular al trupului tău şi capul tău şi fratele tău şi sora ta şi mama ta. Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decât să stai lângă Mine.

Pentru tine, Eu M-am făcut sărac şi pribeag, pentru tine am ridicat crucea şi am coborât în mormânt, am venit pe pământ pentru tine, trimis de Tatăl, iar în cer Mă rog pentru tine Părintelui Meu.

Tu eşti totul pentru Mine, şi frate şi împreună-moştenitor şi prieten şi mădular al Trupului Meu. Ce vrei mai mult decât atât?

De ce Îl dispreţuieşti pe Cel care te iubeşte atât de mult?”

Sfântul Ioan Gură de Aur

În ceasul când te năpădesc demonii, se uită la tine şi Domnul, să vadă cum îţi pui nădejdea în El

_MG_0587Un monah lipsit de experienţă suferea din partea demonilor şi când îl năpădeau, el fugea de ei, dar ei îl urmăreau.

Dacă ţi se întâmplă şi ţie ceva asemănător, nu te înspăimânta şi nu fugi, ci stai cu bărbăţie, smereşte-te şi zi: „Doamne miluieşte-mă, că sunt un mare păcătos” şi demonii pier; dar dacă vei fugi în chip laş, ei te vor goni în prăpastie. Adu-ţi aminte că, în ceasul când te năpădesc demonii, se uită la tine şi Domnul, să vadă cum îţi pui nădejdea în El.

Chiar dacă vezi limpede pe Satana şi el te va arde cu focul lui şi vrea să înrobească mintea ta, nu te teme, ci nădăjduieşte cu tărie în Domnul şi spune: „Sunt mai rău decât toţi” şi vrăjmaşul se va depărta de tine.

Nu te speria, nici dacă simţi că un duh rău lucrează înăuntrul tău, ci mărturiseşte-te sincer şi cere din toată inima de la Domnul, un duh umilit (Psalm 50, 18) şi negreşit, Domnul ţi-l va da, şi atunci, pe măsura smereniei tale vei simţi întru tine harul; şi când sufletul tău se va smeri cu totul, atunci vei găsi odihnă desăvârşită.

Aşa este războiul pe care îl duce omul toată viaţa.

Sufletul care a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt şi cade în înşelare să nu se înfricoşeze ci, aducându-şi aminte de iubirea lui Dumnezeu şi ştiind că lupta cu vrăjmaşii e îngăduită din pricina mândriei şi a slavei deşarte, să se smerească şi să ceară de la Domnul să-l tămăduiască şi Domnul va tămădui sufletul uneori degrab, alteori încet, puţin câte puţin. Ascultătorul care crede duhovnicului său şi nu crede sieşi, se va tămădui degrab de orice vătămare pe care i-au pricinuit-o vrăjmaşii, dar cel neascultător nu se va îndrepta.

Din Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, p. 145

Să lăsați toată mândria înaintea uşilor bisericii

spovedanie_7Nimeni nu se duce la doctor ca să se laude cu sănătatea, ci ca să descopere unde-i locul putred al sănătăţii sale. La fel, nimeni nu merge la duhovnic ca să se laude cu dreptatea sa, ci ca să descopere un cusur primejdios al dreptăţii sale. Când omul trece pragul doctorului, el lasă toată mândria înaintea uşii, pentru ca s-o ia din nou la întoarcerea printre oameni.

Când omul merge la spovedanie, trebuie să-şi lase toată mândria înaintea uşilor bisericii. Fericit va fi de şi-o va uita acolo la întoarcerea printre oameni. Să dea Domnul ca la ieşirea din biserică să schimbe bastonul, şi în locul mândriei să ia smerenia ca sprijinitor în viaţă.

Din Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009, p. 105