22
Mar
17

Cu mulțumire, în mijlocul suferinței

Părinții deșertului sunt niște aventurieri ai spiritului, care caută să se poziționeze cât mai bine în lumea spiritului. Avva Iosif Tebanul, unul dintre mulții bătrâni a căror biografie s-a pierdut cu totul, ne-a lăsat un gând care concentrează întreaga sa viziune: „Sunt trei lucruri prețioase în fața Domnului: când omului bolnav i se adaugă și alte încercări, iar el le primește cu bucurie; al doilea: când cineva face totul curat ­înaintea lui Dumnezeu, fără nici o scădere omenească; al treilea: când cineva este supus unui părinte duhovnicesc și se leapădă de toate dorințele proprii. Ultimul are o coroană în plus. Eu însă am ales boala”. Un gând asemănător găsim la un alt mare bătrân al pustiei, avva Pimen, care zicea: „Undeva sunt trei oameni. Dacă unul practică isihia, al doilea bolește și aduce mulțumire, al treilea slujește cu gând curat, tustrei împlinesc aceeași lucrare”.

Patericul nu este o carte de rețete, ci este o carte a vocațiilor. Lucrarea lui Dumnezeu este una singură, dar căile pe care se poate realiza sunt numeroase. Ascultarea este importantă, păstrarea gândului curat în orice context, de asemenea; dar acestea sunt lucrări duhovnicești nu neapărat surprinzătoare.

O cale excep­țională, neo­bișnuită este asumarea până la capăt, cu mulțumire, a bolii ca pe un dar al lui Dumnezeu. Greu de primit este un asemenea gând. Până în zilele noastre, mai ales prin mănăstiri, dar nu numai, găsim oameni care socotesc boala o cale privilegiată de apropiere de Dumnezeu. De ce privilegiată? Pentru că aceşti asceți reușesc să primească boala ca pe un dar. Ca pe un act proniator. Suferința este în numeroase cazuri un semn al alegerii din partea lui Dumnezeu. Cu cât un om a fost mai greu încercat de suferințe, cu atât amplitudinea umanității sale a crescut. Domnul nu dă niciodată doar încercări, ci mereu dă și puterea de a le duce. Marii Părinți nu cer în rugăciunile lor îndepărtarea su­ferinței, ci harul lui Dumnezeu și puterea de a purta suferința cu mulțumire și înțelegere.

Efortul la care cheamă permanent textele filocalice este acela de a ne vedea păcatele proprii, neputințele și slăbiciunile. Neputințele asumate sunt ca un năvod care adună în solidaritate întreaga umanitate. Virtutea stoică individualizează, riscă să te închidă în ghetoul propriei dreptăți. Abia conștien­tizarea propriei nedesăvârșiri te deschide înspre celălalt, te ține aproape, te poate conecta cu legătura dragostei.

În preajma unei boli incurabile, în proximitatea morții, fiecare gest se încarcă de o greutate tragică, orice privire contează. Cu cât e mai fragilă, cu atât viața devine un dar mai prețios, chiar dacă greu de purtat ori de înțeles. Abia acolo, în mijlocul suferinței, prezența lui Dumnezeu devine tangibilă. Boala purtată cu mulțumire umple timpul de prezența lui Dumnezeu și deschide ochii pentru o înțelegere care altfel ar putea rămâne inaccesibilă.

Viziunea aceasta nu aruncă în derizoriu efortul medical sau încercarea de a trăi o viață bună; nu face nicidecum din creștini niște masochiști, iubitori ai chinurilor pentru ele însele. Dimpotrivă. Abia o asemenea ­perspectivă arată viața plină de sens. Su­ferința este o parte inevitabilă a vieții, la fel ca moartea ori tragedia. Nimeni nu este scutit. Dar acestea sunt semne greu de citit ale dragostei lui Dumnezeu, Care sigur este prezent și mângâietor în fiecare durere.

Ziarul Lumina

Anunțuri

0 Responses to “Cu mulțumire, în mijlocul suferinței”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Blog Stats

  • 218,162 hits

Aghiasma Ajunul Bobotezei apa sfintita Apostolii care si-au rascumparat trecutul Biserica Sfanta Maria Magdalena - Ierusalim Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat Ce putem face când apar necazurile în familie Ce simbolizeaza semnul Crucii savarsit de credinciosi? cinstit de musulmani Cred dacă ai trei lucruri… dar „miluiește-mă” el nu suportă să audă niciodată De ce aprindem candele înaintea icoanelor? Despre pacat si boala Diavolul e de acord ca să zici aproape orice cuvânt Doamne DUMNEZEU EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-08 Focsani frate fraților! Hristos Icoana Pogorarii Sfantului Duh Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu Icoanele in cultul ortodox Ilie Inaltarea Domnului Ingerul pazitor in Vinerea Mare Ispitele Izvorul Tamaduirii Joia din Saptamana Patimilor Lunea Sfantului Duh Manastirea Sfantul Pantelimon - Sfantul Munte Athos Nasterea Maicii Domnului Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul Nimeni nu L-a vazut pe Hristos inviind Nimic rău nu te atinge Noi Nu te atinge de Mine omule Petru si Pavel - sarbatoarea dragostei lui Hristos Piata Unirii Postul Postul Sfintelor Pasti Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Predica la Duminica Sfintei Cruci Predică la Duminica a IX-a după Rusalii - Umblarea pe mare - Potolirea furtunii Preot Tudor Marin Rugăciune către Maica Domnului Rugăciune către Maica Domnului pentru potolirea întristărilor Rugăciune de mulţumire către Maica Domnului Saptamana Alba Saptamana Luminata Sf. Ioan Botezatorul sfantul care aduce ploaia Sfantul Epitaf Sfantul Mucenic Gheorghe Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil Sfintii Imparati Constantin si Elena Sfintii Petru si Pavel Să vă mărturisiţi şi să vă cununaţi la biserică Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul Trecerea pe sub masa Viaţa şi pătimirea Sfîntului Sfinţitului Mucenic Ciprian şi a Sfintei Muceniţe Iustina fecioara “Maica Domnului “Miluiește-mă „Doamne Iisuse Hristoase „Părinte

%d blogeri au apreciat asta: