24
Apr
17

O invitație la descoperirea firii umane transfigurate

Duminica a doua după Paști este numită Duminica Tomii. După unii exegeți, numele Toma este forma ebraică a lui Teom, sau Tauma, iar numele Didim, cum a fost consemnat istoric, înseamnă în latinește „geamăn”. În mod simbolic, acest nume poate defini și caracterul său, împărțit în două: când credincios avântat, când îndoielnic.

Toma apare prima dată în paginile Sfintei Scripturi a Noului Testament alături de ceilalți ucenici, când pleacă Domnul în Betania să-l învieze pe Lazăr. Cu acest prilej are loc și a doua menționare: Mântuitorul este prevenit că fariseii și cărturarii vor să-L omoare, iar Toma le spune celorlaţi Apostoli: „Să mergem și noi să murim cu El” (Ioan 11, 16). Cea de-a treia mențiune are loc la Cina cea de Taină, când Hristos le vestește ucenicilor că merge la Tatăl să le pregătească loc. Atunci Toma întreabă: „Doamne, nu știm unde Te duci și cum putem să știm calea?”, iar Mântuitorul îi răspunde: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14, 15-16). Apoi, la prima arătare a Domnului după Înviere Apostolilor Săi, aflăm de la Sfântul Evanghelist Ioan că `Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus” (Ioan 20, 24).

Absența lui Toma

Întrebarea legitimă care se ridică este: unde era Toma? Un răspuns pertinent îl oferă Sinaxarul Bisericii Iacobite Siriene din Malabar – India, care arată că din Vinerea Sfintelor Pătimiri Apostolii nu mai știau nimic despre ce se întâmplase cu Domnul nostru Iisus Hristos, rămânând ascunşi de frica iudeilor. În noaptea de sâmbătă spre duminică, Toma a ieşit de unde erau ascunşi Apostolii şi a mers la mormântul unde era îngropat Trupul Domnului Iisus Hristos, dar văzând paza legionarilor romani nu s-a apropiat, mergând mai departe să caute mâncare pe care să o ducă fraţilor săi întru apostolie. Când s-a întors a aflat de la ceilalţi Apostoli că Domnul a înviat şi ei L-au văzut. Aici revenim la relatarea evanghelică a Sfântului Apostol Ioan: „Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20, 25) Conform Sinaxarului Bisericii Iacobite Siriene din Malabar – India, Toma a crezut din primul moment, iar dialogul dintre el și ceilalți Apostoli nu denotă o îndoială asupra Învierii, ci asupra posibilității arătării Domnului cu Trupul pământesc. În acest sens, Sfântul Chiril al Alexandriei spune că Toma nu se îndoiește de faptul că Hristos a înviat, ci de faptul că El Se mai poate afla după Învierea Sa într-un Trup vizibil.

Dovada Învierii cu Trupul a Domnului o constată Toma la opt zile după Înviere. Iată ce spune Sfântul Evanghelistul Ioan despre acest moment: „Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru și Toma, împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios”. (Ioan 20, 26-27)

Natura umană nu este desființată prin înviere

Judecând după faptul că Domnul i se adresează la imperativ („adu și vezi”, „adu și pune”), se pare că Toma nu mai voia să-L pipăie pe Hristos, fapt pentru care Acesta îl îndeamnă s-o facă, fiindcă voia ca acesta să se convingă de Învierea Sa și pe această cale „palpabilă”.

Cuvintele Mântuitorului: „Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios” (Ioan 24, 27), sunt o invitație în a descoperi că natura umană nu este desființată prin Înviere. Natura umană pe care Hristos a asumat-o nu s-a pierdut în dumnezeire, ci a fost transfigurată. Așadar, arătarea către Toma a pus în lumină existența celor două firi în Hristos. Nu întâmplător, în Duminica Învierii se cântă „Nepărăsind sânurile părintești, Te-ai arătat pe pământ purtător de Trup”.

Domnul Iisus Hristos acceptă să fie pipăit de Toma; îi tolerează acest impuls tocmai pentru a-i arăta realitatea Învierii Lui cu Trupul, încredinţându-l, pe el şi pe cei care se vor mai îndoi de realitatea Învierii Sale. Atingând cu mâna sa coasta rănită, Toma atinge moartea lui Hristos, repetă certificarea acesteia de către sutaş și, punându-și degetul în semnul cuielor, se atinge de Înviere, adică de stigmatele cu care a Înviat Domnul.

Toma a atins Trupul Mântuitorului, după cum ne spun cântările din săptămâna a doua după Paşti, și, cutremurat, a spus: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”, iar Iisus i-a spus: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut”. (Ioan 20, 28-29)
În aceste cuvinte ale Domnului descoperim lauda și pentru viitor smerenia acelora care, în decursul veacurilor, vor crede în El, pe baza propovăduirii Evangheliei de către Apostoli și urmaşii lor la toate neamurile.

Evanghelia care se citeşte în Duminica a doua după Paşti ne aduce o dovadă minunată a Învierii lui Hristos, o dovadă întărită prin credința Apostolului Toma și, împreună cu credința lui, credința mulțimii creștinilor de la începutul istoriei mântuirii până în zilele noastre.
Prin arătarea la opt zile după Înviere, Domnul a vrut să confirme marele eveniment al Învierii Sale, ferindu-l de orice atac și de orice formă de contestare, astfel încât să dăinuiască drept o certitudine și realitate pentru cei care însetează după adevăr. De aceea, i-a adunat laolaltă pe toți – pe cei necredincioși și pe cei cir­cumspecți, pe cei bănuitori și pe cei înfricoșați – astfel încât fiecare să-și exprime fățiș nedumerirea și, eventual, obiecția prin atitudinea circumspectă a Apostolului Toma.

A 10-a Fericire

Această arătare a Domnului după Înviere este un răspuns mai ales pentru omul raționalist al timpurilor noastre, care consideră că tot ce depășește legile fizicii este sminteală; tot ce nu poate fi explicat cu legile rațiunii este echivalent cu nebunia. Cel mai de necuprins cu mintea eveniment și inexplicabil fapt istoric din câte s-au petrecut pe acest pământ este, fără îndoială, Învierea lui Hristos, pe care nu o putem înţelege decât prin universul infinit al credinţei.

Domnul Iisus Hristos nu l-a învinuit pe Toma, ci, luând în calcul faptul că i-a fost greu să creadă, că mintea lui era una critică, la fel ca a multora de astăzi, i-a oferit posibilitatea să se convingă de Învierea Lui. De aceea Hristos ne spune : „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”

Cine sunt aceștia care n-au văzut și au crezut? Sunt oamenii, creștinii, care au trăit și trăiesc până în prezent, acceptând și crezând în Învierea lui Hristos fără să-L fi văzut. Pe aceștia îi numește Domnul fericiți, pentru că au înţeles că mărturisind credinţa în Învierea Lui, mărturisim credinţa în învierea lor. De aceea şi astăzi mărturisim plini de credinţă că Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

Ziarul Lumina

Anunțuri

0 Responses to “O invitație la descoperirea firii umane transfigurate”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Blog Stats

  • 218,162 hits

Aghiasma Ajunul Bobotezei apa sfintita Apostolii care si-au rascumparat trecutul Biserica Sfanta Maria Magdalena - Ierusalim Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat Ce putem face când apar necazurile în familie Ce simbolizeaza semnul Crucii savarsit de credinciosi? cinstit de musulmani Cred dacă ai trei lucruri… dar „miluiește-mă” el nu suportă să audă niciodată De ce aprindem candele înaintea icoanelor? Despre pacat si boala Diavolul e de acord ca să zici aproape orice cuvânt Doamne DUMNEZEU EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-08 Focsani frate fraților! Hristos Icoana Pogorarii Sfantului Duh Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu Icoanele in cultul ortodox Ilie Inaltarea Domnului Ingerul pazitor in Vinerea Mare Ispitele Izvorul Tamaduirii Joia din Saptamana Patimilor Lunea Sfantului Duh Manastirea Sfantul Pantelimon - Sfantul Munte Athos Nasterea Maicii Domnului Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul Nimeni nu L-a vazut pe Hristos inviind Nimic rău nu te atinge Noi Nu te atinge de Mine omule Petru si Pavel - sarbatoarea dragostei lui Hristos Piata Unirii Postul Postul Sfintelor Pasti Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Predica la Duminica Sfintei Cruci Predică la Duminica a IX-a după Rusalii - Umblarea pe mare - Potolirea furtunii Preot Tudor Marin Rugăciune către Maica Domnului Rugăciune către Maica Domnului pentru potolirea întristărilor Rugăciune de mulţumire către Maica Domnului Saptamana Alba Saptamana Luminata Sf. Ioan Botezatorul sfantul care aduce ploaia Sfantul Epitaf Sfantul Mucenic Gheorghe Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil Sfintii Imparati Constantin si Elena Sfintii Petru si Pavel Să vă mărturisiţi şi să vă cununaţi la biserică Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul Trecerea pe sub masa Viaţa şi pătimirea Sfîntului Sfinţitului Mucenic Ciprian şi a Sfintei Muceniţe Iustina fecioara “Maica Domnului “Miluiește-mă „Doamne Iisuse Hristoase „Părinte

%d blogeri au apreciat asta: