22
Mai
17

Numele lui Dumnezeu este Iubire. Prenumele Său – Libertate

Am mari rezerve faţă de soluţiile celor ce „prescriu”, la foc automat, „x acatiste în y zile, z metanii şi de restul închinăciuni”. Orice fel de rugăciune sau de nevoinţă este bună, atâta vreme cât nu capătă accente magice (şi tragice!). Unui bolnav de cancer îi poţi recomanda acatistul Sfântului Nectarie şi bun lucru faci. Dar dacă acest suferind nu învaţă a-L cunoaşte pe Iisus Hristos ca Domn şi Mântuitor, dacă nu se spovedeşte şi nu e decis să-şi schimbe viaţa, împlinind poruncile Lui, atunci nu am obţinut mare lucru. În loc să insuflăm omului o credinţă vie, lucrătoare în inima lui, îl împingem în zone vecine cu superstiţia.

Ca preot, te confrunţi uneori cu cereri neobişnuite. De la „a deschide cartea”, până la a se solicita „părticele pentru acasă”, a citi o rugăciune pentru „dezlegarea cununiilor” sau a se cere voie „să se dea de pomană” la Prohodul Domnului (că doar e o înmormântare, nu?), credeam că le-am auzit pe toate. Până când, nu demult, o persoană m-a contactat telefonic, cerându-mi să-i botez din nou copilul, doar pentru că se certase cu naşul acestuia şi îşi dorea un alt naş. Bietul om chiar nu ştia că botezul nu se repetă niciodată, încât a trebuit să duc serioasă muncă de lămurire pentru a-l convinge să se împace cu situaţia dată. Nu trebuie să facem un sondaj de opinie pentru a constata, cu tristeţe, că mulţi dintre cei ce se consideră credincioşi nu ştiu, de fapt, în Cine cred şi de ce. E şi vina noastră, a preoţilor, că nu facem suficientă cateheză, mai ales în situaţii precum o cununie, un botez, o înmormântare sau o sfeştanie. Adică atunci când îi poţi atinge cu un cuvânt lămuritor şi pe cei ce dau pe la biserică „din an în Paşti”.

Cum nu „funcţionează” Dumnezeu

Cele mai dificile situaţii – cel puţin pentru mine – sunt cele în care omul vine cu o durere şi aşteaptă de la tine o soluţie. Nu intră în această categorie cei ce dau, spre exemplu, un pomelnic să le meargă bine firma sau să câştige la loto. Pe aceştia încerc să-i lămuresc că Dumnezeu nu este o maşină de împlinit dorinţe. Că nu e suficient să pui o fisă, două, şi să aştepţi să-ţi pice din tonomatul Cerului râvnita pară mălăiaţă. Sunt ei cam descumpăniţi când află că nu aşa „funcţionează” Dumnezeu, dar nu caut să le îndulcesc deloc dezamăgirea. Au nevoie de un mic şoc pentru a se trezi la realitate şi a conştientiza că Dumnezeu este dragoste, libertate şi smerenie, iar nu o amuletă care-ţi aduce putere, bogăţie sau celebritate. Cei în faţa cărora îmi este cel mai greu sunt cei care chiar au o suferinţă – sufletească sau trupească, şi se aşteaptă ca Dumnezeu să intervină în viaţa lor. Fie că e vorba de boli, mai ales de cele incurabile, fie că e vorba despre un soţ beţiv, despre un copil care a luat-o razna şi a ajuns la închisoare, fie că vorbim despre greutăţi financiare sau despre lipsa unui loc de muncă – întotdeauna în spate este o problemă reală, presantă şi dureroasă. Chiar şi când cineva îşi doreşte să găsească persoana potrivită spre a se căsători – tot nu poţi să rămâi impasibil. Ce poţi face în astfel de cazuri?

Am mari rezerve faţă de soluţiile celor ce „prescriu”, la foc automat, „x acatiste în y zile, z metanii şi de restul închinăciuni”. Orice fel de rugăciune sau de nevoinţă este bună, atâta vreme cât nu capătă accente magice (şi tragice!). Unui bolnav de cancer îi poţi recomanda acatistul Sfântului Nectarie şi bun lucru faci. Dar dacă acest suferind nu învaţă a-L cunoaşte pe Iisus Hristos ca Domn şi Mântuitor, dacă nu se spovedeşte şi nu e decis să-şi schimbe viaţa, împlinind poruncile Lui, atunci nu am obţinut mare lucru. În loc să insuflăm omului o credinţă vie, lucrătoare în inima lui, îl împingem în zone vecine cu superstiţia.

Cine caută ajutor în Biserică trebuie să înţeleagă că aici e locul în care e chemat să-L întâlnească pe Dumnezeu Însuşi. Pentru unii nu e suficient, într-adevăr. Ei au, la o astfel de „ofertă”, reproşuri înrudite cu cele ale Marelui Inchizitor în faţa lui Iisus, genial descrise de Dostoievski în Legenda cuprinsă în romanul său, „Fraţii Karamazov”. Omul e dornic de a obţine o soluţie concretă la problemele sale, cum de noi Îi oferim ceva atât de abstract, precum Dumnezeu? Sau, ca să luăm un exemplu mai accesibil, situaţia seamănă cu cea descrisă în cel mai cunoscut film american de Crăciun, „Viaţa e minunată” (1946). Personajul principal, George, aflat în pragul sinuciderii din cauza unei sume mari de bani pierdută, poartă următorul dialog cu îngerul său păzitor, trimis de Dumnezeu pe pământ să-l ajute: „Nu se întâmplă să ai la tine 8.000 de dolari?” – întreabă neîncrezător George pe bătrânelul ce se declara a fi înger. „O, nu, noi nu folosim bani în rai”. „A… da, tot uit asta. Numai că aici, jos, ei sunt foarte folositori”, încheie George, înainte de a primi un dar cu mult peste teancul de bancnote râvnit: darul de a vedea cum ar fi fost lumea dacă el nu s-ar fi născut.

Cererile noastre nu rămân fără un răspuns din partea Proniei divine

Şi totuşi, dacă cineva ajunge să ceară ceva lui Dumnezeu, de ce nu primeşte? Îi este atât de greu lui Dumnezeu să îndeplinească o dorinţă? O explicaţie pentru lipsa de reacţie divină ar fi cea oferită de Sfântul Apostol Iacov, în Epistola sa: „Vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri” (4, 2-3). Sunt situaţii care întăresc această sentinţă. Spre exemplu, unii s-au vindecat de boli cumplite, pentru ca apoi să-şi risipească din nou sănătatea printr-o viaţă trăită în excese şi în păcate grele. În alte cazuri, cererile noastre nu primesc răspuns din pricina slabei credinţe sau a necredinţei noastre. Mântuitorul nu e mincinos când îndeamnă: „Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea” (Marcu 11, 24). Poate nu întotdeauna vedem împlinite cererile noastre exact aşa cum ne imaginăm noi că ar trebui, dar cu siguranţă ele nu rămân fără un răspuns din partea Proniei divine.

Şi chiar dacă uneori pare că nu aude rugăciunile noastre, tăcerea lui Dumnezeu nu e motiv de infantilă îmbufnare din partea noastră. Ne place adesea să spunem că numele lui Dumnezeu este Iubire (cf. I Ioan 4, 8). Extrem de greu însă acceptăm că prenumele Lui este Libertate („Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” – II Corinteni 3, 17). Aşadar, Dumnezeu nu poate fi obligat sau determinat să facă un anumit lucru. El ne iubeşte, fără doar şi poate, dar adesea dragostea Lui nu se manifestă aşa cum ne aşteptăm noi. El este Persoană, şi nu energie impersonală accesibilă printr-o incantaţie. Noi ne lăudăm că avem dreptul de a-L respinge pe Dumnezeu, pentru că El ne-a creat liberi. Atunci de ce ne vine aşa de greu să acceptăm că şi El are libertatea de a răspunde cererilor noastre după cum voieşte şi după cum crede că e mai bine?

Ziarul Lumina

Anunțuri

0 Responses to “Numele lui Dumnezeu este Iubire. Prenumele Său – Libertate”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Blog Stats

  • 220,730 hits

Top click-uri

  • Niciunul

Aghiasma Ajunul Bobotezei apa sfintita Apostolii care si-au rascumparat trecutul Biserica Sfanta Maria Magdalena - Ierusalim Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat Ce putem face când apar necazurile în familie Ce simbolizeaza semnul Crucii savarsit de credinciosi? cinstit de musulmani Cred dar „miluiește-mă” el nu suportă să audă niciodată De ce aprindem candele înaintea icoanelor? Despre pacat si boala Diavolul e de acord ca să zici aproape orice cuvânt Doamne Duhul Sfant in iconografie DUMNEZEU EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-08 Focsani frate fraților! Hristos Icoana Pogorarii Sfantului Duh Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu Icoanele in cultul ortodox Ilie Inaltarea Domnului Ingerul pazitor in Vinerea Mare Ispitele Izvorul Tamaduirii Joia din Saptamana Patimilor Lunea Sfantului Duh Manastirea Sfantul Pantelimon - Sfantul Munte Athos Nasterea Maicii Domnului Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul Nimeni nu L-a vazut pe Hristos inviind Nimic rău nu te atinge Noi Nu te atinge de Mine omule Petru si Pavel - sarbatoarea dragostei lui Hristos Piata Unirii Postul Postul Sfintelor Pasti Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Predica la Duminica Sfintei Cruci Predică la Duminica a IX-a după Rusalii - Umblarea pe mare - Potolirea furtunii Preot Tudor Marin Rugăciune către Maica Domnului Rugăciune către Maica Domnului pentru potolirea întristărilor Rugăciune de mulţumire către Maica Domnului Saptamana Alba Saptamana Luminata Sf. Ioan Botezatorul sfantul care aduce ploaia Sfantul Epitaf Sfantul Mucenic Gheorghe Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil Sfintii Imparati Constantin si Elena Sfintii Petru si Pavel Să vă mărturisiţi şi să vă cununaţi la biserică Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul Trecerea pe sub masa Viaţa şi pătimirea Sfîntului Sfinţitului Mucenic Ciprian şi a Sfintei Muceniţe Iustina fecioara “Maica Domnului “Miluiește-mă „Doamne Iisuse Hristoase „Părinte

%d blogeri au apreciat asta: