Zi: 8 februarie 2018

Dragostea adevărată vindecă sufletul

Dragostea niciodată nu se sfârşeşte. Chiar dacă se adresează la mai mulţi, nu se împuţinează. Bătrânul Epifanie zicea: „Dragostea adevărată se aseamănă cu flacăra unei lumânări. Oricâte alte lumânări s-ar aprinde din ea, flacăra celei dintâi rămâne întreagă şi nu se micşorează deloc. Şi, fiecare nouă lumânare, are aceeaşi flacără ca şi precedentele”. Când Harul lucrează în sufletul celui ce se roagă, Dragostea lui Dumnezeu îl copleşeşte şi el nu poate decât să suporte ceea ce resimte. Această dragoste se întoarce apoi spre lume şi spre oameni, pe care îi iubeşte într-atât, încât cere să ia asupra sa toate nenorocirile şi suferinţele omeneşti pentru a-i uşura pe alţii.

(mai mult…)

Secretul iubirii către Dumnezeu este iubirea către aproapele

În Duhul lui Dumnezeu toate sunt altfel. În el toate cele ale celorlalţi sunt îndreptăţite. Toate! Ce am spus? „Hristos plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5, 45). Eu îţi găsesc ţie greşeala, oricât mi-ai spune tu că greşeşte cutare sau cutare. În cele din urmă greşeşti în ceva, şi-l afli atunci când îţi spun. Acest discernământ trebuie să-l dobândiţi în viaţa voastră. În orice trebuie să vă adânciţi, să nu priviţi doar la suprafaţă.

(mai mult…)

Care este calea care duce la sfințire și desăvârșire ?

Necunoaşterea lucrării practice în viaţa duhovnicească naşte în mintea omului contemporan multe semne de întrebare, pe care le auzim continuu în întâlnirile şi în discuţiile noastre zilnice. Sfinţirea, adică „desăvârşirea după Dumnezeu”, şi conţinutul ei esenţial aproape întotdeauna sunt interpretate greşit de către cei care se află departe de adevărata experienţă. Să-mi fie îngăduit să citez cu frică şi sfială câteva din judecăţile Părinţilor referitoare la aceasta, pentru a se face înţelese sensul şi însemnătatea sfinţirii potrivit duhului Sfinţilor Părinţi. 

(mai mult…)

Prin pocăință, începem de la zero o viață nouă

Adevărata pocăinţă constă nu numai în a-ţi mărturisi sincer păcatele tale părintelui duhovnic, ci şi în a nu te mai întoarce la ele. Şi nu numai să nu te întorci la păcate, dar să şi plângi cu inima zdrobită pentru acelea pe care le-ai făcut înainte; şi nu numai să plângi pentru ele, dar să le şi îndreptezi prin nevoinţele pocăinţei, nevoinţe care nu numai că ar fi pe măsura păcatelor făcute de noi, dar le-ar şi întrece pe acestea.

(mai mult…)