Mânia cea bună

Mânia este o poftă de răzbunare și poate să fie rea și bună.

Mânia bună este, când faci cuvenita izbândă, ca să îndrepți greșeala sau să păzești dreptatea. Și această mânie care este îndreptățită, nu numai că nu este păcat, dar și plată ai. Dar mai cu seamă, ai păcat atunci când ești dregător și ai datorie mare, să pedepsești greșalele, și nu să te mânii, precum zice dumnezeiescul Gură de Aur în Cuvântul al XI-lea, la Matei: „Cine nu se mânie cu pricină, după lege greșește, căci răzbunarea nesocotită, seamănă greșeli, hrănește nepăsarea și îndeamnă la rău, nu numai pe cei răi, dar și pe cei buni”. Mânia bună este când vei vedea pe cineva să greșească cu defăimarea sfintei Legi, și mâniindu-te asupra lui, să-l pedepsești; când lucrează sărbătoarea, să-l mustri; când își bate joc de Biserica Domnului, să-l bați, cum a făcut și însuși Stăpânul când a bătut cu biciul pe cei ce vindeau în biserică și altele ca acestea.

Monahul Agapie Criteanu,

Mântuirea păcătoșilor,

Editura Egumenița, 2009, pag. 98

Doxologia

Reclame

Un gând despre “Mânia cea bună

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.