Zi: 5 mai 2018

Căsătoria, legământ sfânt

Prin căsătorie, adică prin legă­tura dintre bărbat şi femeie, binecuvântată de Dumnezeu în faţa Sfântului Altar, se întemeiază o familie creştină. Deosebirea din­tre căsătoria civilă şi cea reli­gioasă rezidă în faptul că prima este o însoţire între un bărbat şi o feme­ie, prin liber consimţă­mânt în condiţiile legii, adică are la bază un contract plecând însă de la afecţiunea reciprocă, iar cea reli­gioasă este o însoţire sfântă, fă­cută cu binecuvântarea lui Dumnezeu în Biserică prin Taina Nun­ţii, care sfinţeşte iubirea şi legă­tura celor însoţiţi.

(mai mult…)

Pregătirea pentru Taina Cununiei

Toți tinerii visează și așteaptă cu mare bucurie ziua în care vor deveni miri și mirese. Ziua nunții este cea mai frumoasă zi din viaţa lor, este ziua de naștere a unei noi familii! O familie se naște din căutarea și găsirea reciprocă a celor doi tineri, în taina iubirii și a unirii lor în Hristos.

(mai mult…)

Cum să ne trăim viața ca pe o poveste frumoasă

Orice carte bună, fiecare film care, odată vizionat, ne-a impresionat adânc spun o poveste coerentă de viață. Povestea clasică are o desfă­șurare limpede: un început, un cuprins și un sfârșit mai mult sau mai puțin fericit. Idealul clasic al unei vieți fericite presupunea aceeași coerență. Pe de o parte, în raport cu idealul pe care ființa umană și l-a fixat. Pe de alta, coerența omului cu sine concretizată ca efort permanent de a evita acele gânduri, sentimente, impulsuri, acte care i-ar putea zădărnici idealul de viață pe care și l-a ales. În domeniul spiritual (etic și religios), coerența este o valoare și o condiție absolut necesară. Filosoful Alasdair MacIntyre numește scenariul unei vieți morale „unitatea narativă a vieții”.

(mai mult…)

„Nu guști din roade doar fiindcă au crescut în pomi tineri?”

Lumina înțelepciunii și maturizarea duhovnicească nu vin automat, odată cu înaintarea în vârstă, ci ele sunt rodul păzirii poruncilor. Viața sfântă, călăuzirea oferită de Sfânta Scriptură și scrierile Sfinților Părinți, dar mai ales ascultarea de un părinte duhovnic nasc cunoștința înaltă în cel care le urmărește pe acestea. Curăția și nepătimirea nu se dau după ani, ci după smerenie, spune Sfântul Anatolie, unul dintre stareții Mănăstirii Optina. Iar Sfântul Ioan Scărarul învață că darurile nu se dau nici după osteneli și nevoințe trupești, ci după acea virtute a cărei dobândire o râvnim cu toții, smerenia.

(mai mult…)

Omoforul arhieresc

Omoforul este prin excelență un veșmânt arhieresc. Este alcătuit dintr-o fâșie lungă din material, petrecută pe după gât, cu capetele atârnând în față și în spate până la nivelul genunchilor sau chiar mai jos, și pe aceasta sunt brodate cruci. După cum arată și numele (omofórion, de la omos = umăr şi fero = a purta; lat. humerale, pallium), este purtat pe umeri de către arhiereu, având capetele atârnând în față și în spate și închipuie întruparea Domnului Iisus Hristos din Sfânta Fecioară Maria pentru noi, oamenii, și înomenirea lui Dumnezeu Cuvântul.

(mai mult…)

Credința curată a celor păcătoși

Ostilitatea fățișă a cărturarilor, fariseilor și arhiereilor iudei față de propovăduirea și minunile Mântuitorului Iisus Hristos este cu atât mai surprinzătoare dacă ajunge să fie comparată cu credința simplă, dar sinceră a vameșilor, a femeilor desfrânate care doreau să-și schimbe viața, a sfinților ucenici și Apostoli. Întreaga ierarhie socială și „culturală” a ținutului Iudeii este inversată în ceea ce privește credința curată în Dumnezeu. Cei dispre­țuiți arată că, în pofida aparen­țelor și a multelor lipsuri duhovnicești evidente, sufletele lor sunt mai curate și deschise în fața propovăduirii dumneze­iești decât ale celor considerați drept modele de societatea vremii.

(mai mult…)