Zi: 4 iunie 2018

Teiul și beneficiile sale pentru sănătatea organismului

Din cele mai vechi timpuri, teiul este cunoscut pentru calitățile sale terapeutice extraordinare, iar mirosul emanat de florile sale este absolut încântător. De la tei se folosesc în scop medicinal florile și frunzulițele, dar și scoarța, care poate fi administrată sub formă de pulbere, ca atare sau în compoziția unor unguente menite să amelioreze leziunile de la nivelul pielii. Florile de tei au numeroase virtuți terapeutice, care pot ajuta la ameliorarea diferitelor probleme de sănătate. Acestea au în compoziție un anumit tip de zahăr ce dă o dulceață naturală, mai conține acid galic, vitamine, catecol, un ulei esențial numit farnesol, care conferă plantelor proprietăți neurosedative și antispastice, reducând inflamațiile de la nivelul aparatului respirator. Astfel, florile de tei sunt benefice în stări de anxietate, nervozitate, tulburări de somn, viroze sau răceli, laringite, faringite, ajută la ameliorarea migrenelor, la o digestie sănătoasă, la tratarea amigdalelor și a tusei convulsive, a crampelor abdominale. Ceaiul de flori de tei este benefic și în curele de slăbire.

(mai mult…)

În mijlocul neliniștii

Părinții deșertului au fost între primii care au știut limpede cât de puternice sunt atacurile gândurilor negre. Adesea omul pare a fi la fel de neajutorat în fața lor ca o frunză pe un râu de munte. Lupta cu gândurile sau, uneori, simpla rezistență în fața lor este o lucrare importantă a singuraticilor din deșert. Prima imagine pe care o avem în Pateric despre Avva Antonie nu este deloc una glorioasă. În cel dintâi cadru nu apare un erou al credinței strălucitor, fortificat prin asceză, așa cum ni-l arată Sfântul Atanasie cel Mare. Dimpotrivă, apoftegma 1 ne oferă întâlnirea cu un om „căzut pradă acediei și apăsătoarei întunecimi a gândurilor rele”. Înainte de a ni se descoperi amplitudinea spiritului marelui Antonie, suntem puși față în față cu vulnerabilitatea sa. Îl vedem înfrânt, doborât, la limita puterilor. Nu mai este în stare să facă nimic.

(mai mult…)

Sărbătoarea nu este individuală, ci comunitară

Din felul în care se purtau ucenicii și Apostolii Domnului Iisus Hristos, învățăm și noi ce înseamnă a ține o sărbătoare. Iată cum au reacționat ei la evenimentul Înălțării Domnului: „Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Și erau în toată vremea în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin” (Luca 24, 51-53). Îi vedem așadar pe ucenici mergând împreună la biserică, la aceeași biserică, nu unul într-o parte, altul într-alta, ca să se roage. Iată cum se bucurau împreună rugându-se ucenicii Domnului, nu fiecare separat la casa lui sau la biserica lui.

(mai mult…)