Un copil, când învață să se roage, învață ce-i bucuria

Una dintre poruncile Mântuitorului este să ne rugăm mereu. Rugăciunea este respiraţia vieţii duhovniceşti. Aşa cum viaţa trupului încetează odată cu oprirea respiraţiei, tot aşa şi viaţa duhovnicească încetează odată cu părăsirea rugăciunii.

După ritmul respiraţiei ne dăm seama de sănătatea trupului. Cât de mare este teama părinţilor atunci când copilul începe să respire greu şi este ameninţat de sufocare (ca boală)… Dar cel mai mult ne vom teme de lipsa sau încetarea respiraţiei duhovniceşti, care se numeşte rugăciune.

Pentru a evita acest lucru vom începe prin a-l obişnui pe copil cu rugăciunea chiar din pruncie, să o întreţină şi să o adâncească tot mereu.

Nikolaj Evgrafovich Pestov,

Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie,

traducere din limba rusă de Lucia Ciornea,

Editura Sophia, București, 2005, pag. 45

Doxologia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.