Zi: 4 iulie 2018

Stabilirea priorităților

Când Charles Michael era președintele unei firme puternice din industria oțelului pe piața americană, acesta i-a spus lui Ivy Lee, consilierul său managerial: „Arată-mi o cale de a reuși să termin toate lucrurile ce-mi stau pe cap. Dacă merge, te plătesc împărătește”.

(mai mult…)

Când se trag clopotele

Trasul clopotelor a avut de la început un vădit caracter de înştiinţare, de vestire. Adică, este semnul începutului unei slujbe şi un mod de chemare al credincioşilor. În vechime, după bătaia clopotelor, credinciosul putea să înţeleagă importanţa fiecărei sărbători şi ceasul începutului slujbei, mai ales în perioada în care calendarele şi orologiile nu erau la îndemâna oricui, stabilind mersul la biserică. Acest tras al clopotelor are loc şi astăzi.

(mai mult…)

Cum ajungem în Împărăția cerurilor

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor este asemenea grăuntelui de muștar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în țarina sa, și care este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut, este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui. Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este Împărăția cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată. Toate acestea le-a vorbit Iisus mulțimilor în pilde, iar fără pildă nu le grăia nimic, ca să se împlin­ească ce s-a spus prin prorocul, care zice: «Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii». După aceea, lăsând mulțimile, Iisus a intrat în casă.” Matei 13, 31–36

(mai mult…)

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-04

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Matei
(XIII, 31-36)

is-a Domnul pilda aceasta: „asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu grăuntele de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. Acesta este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui“. Le-a spus o altă parabolă: „Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s’a dospit toată“. Pe toate acestea le-a grăit Iisus mulţimilor în parabole, şi fără parabole nimic nu le grăia, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profetul care zice: În parabole îmi voi deschide gura, spune-voi pe cele ascunse de la’ntemeierea lumii. Atunci, lăsând mulţimile, a venit în casă; şi ucenicii Lui s’au apropiat de El, zicând: „Lămureşte-ne parabola neghinei din ţarină“.

Apostolul Zilei: 2018-07-04

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. I Corinteni

(II, 9-16; III, 1-8)

raţilor, precum este scris: «Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El». Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. Căci cine dintre oameni ştie cele ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu; pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti. Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte. Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni; căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El? Noi însă avem gândul lui Hristos. Şi eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti, ca unor prunci în Hristos. Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu puteaţi mânca şi încă nici acum nu puteţi, fiindcă sunteţi tot trupeşti. Câtă vreme este între voi pizmă şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi, oare, trupeşti şi nu după firea omenească umblaţi? Căci, atunci când unul zice: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apolo, oare nu sunteţi oameni trupeşti? Dar ce este Apolo? Şi ce este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut voi şi după cum i-a dat Domnul fiecăruia. Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. Astfel nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu, Care face să crească. Cel care sădeşte şi cel care udă sunt una şi fiecare îşi va lua plata după osteneala sa.