Zi: 4 august 2018

Când divorţezi, de tine divorţezi

Din 1990 încoace, rata divorţurilor a tot crescut în România. Când se pronunţă un divorţ, nimeni nu are de câştigat. Sunt afectate familia, societatea, iar copiii rezultaţi în urma căsniciei se aleg cu traume care le vor marca viaţa. Am citit undeva că, prin lege, într-o ţară africană nu se pronunţă divorţul decât dacă mirii se prezintă înaintea autorităţilor îmbrăcaţi cu aceleaşi haine din ziua în care s-au căsătorit. Se mizează, desigur, pe impactul emoţional, pe redescoperirea momentului nunţii, pe redeşteptarea iubirii care i-a unit atunci. Asta să fie soluţia şi pentru cei binecredincioşi, să se întoarcă mereu, cu nostalgie, la ziua Cununiei?

(mai mult…)

Bărbatul învaţă să iubească. Femeia, să asculte

La slujba Cununiei, se citeşte din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel (capitolul 5, versetele 22-33). Rareori veţi vedea pe mire tresărind, când aude îndemnul: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea” (v. 25); „bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor” (v. 28); „fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi” (v. 33). Dar adesea poţi vedea un soi de satisfacţie în zâmbetul mirelui şi disconfort sau chiar dezaprobare pe chipul miresei, când se spune: „Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul. (…) Femeia să se teamă de bărbat” (v. 22-24 şi 33). Semn că nici unul, nici altul nu au aflat care este tâlcul acestor cuvinte şi, prin urmare, nu ştiu ce lucrare sunt chemaţi să-şi asume prin Taina Nunţii.

(mai mult…)

Părinții și copiii în era digitală

Se întâmplă de multe ori în decursul vieții să trecem prin încercări și uneori chiar prin grave primejdii din pricina faptului că în urmă cu un timp nu am luat aminte la semnificația unor evenimente sau semne „prevestitoare”. Și, ceea ce este valabil la nivel personal, putem fi convinși că e la fel de valabil și la nivelul unei comunități și chiar al întregii umanități: toate problemele actuale, fără excepție, își au cauza în neatențiile noastre trecute față de semnele pe care viața însăși ni le-a marcat într-un fel propriu. Tot așa se întâmplă și cu problemele pe care le ridică astăzi tehnologia digitală. Și nu sunt deloc puține și nici simple. Se pare că ne aflăm în mijlocul unei pandemii digitale globale, de care sunt afectați în principal copiii, semnalate de teologi, filozofi, psihologi, educatori, părinți și nu în ultimul rând de copiii înșiși.

(mai mult…)

Cum să fim ca pruncii ?

„În vremea aceea s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea pentru templu și i-au zis: Învățătorul vostru nu plătește darea? Ba da! – a zis el. Dar, intrând în casă, mai înainte ca el să vorbească, Iisus i-a zis: Ce ți se pare, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini? El I-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Așadar, fiii sunt scutiți. Ci, ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undița și peștele care va ieși întâi ia-l și, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l și dă-l lor pentru Mine și pentru tine. În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus și I-au zis: Cine este, oare, mai mare în Împărăția cerurilor? Atunci Iisus, chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția cerurilor.” Matei 17, 24–27; 18, 1–4

(mai mult…)