Zi: 7 august 2018

Ungurașul, expectorant natural

Cunoscut în literatura de specialitate după denumirea Marrubium Vulgare, ungurașul este denumit în popor voronic, bălțătură, cătușnică sălbatică, gutuiță, iarbă unsuroasă. Preparatele din această plantă sunt folosite cu succes în prevenirea și tratarea multor afecțiuni, dar în mod special sunt recomandate bolnavilor care suferă de boli ale aparatului respirator și cardiacilor. Iată câteva rețete și recomandări legate de utilizarea în tratamentele naturiste a acestei plante cu multiple virtuți curative.

(mai mult…)

Sacralitatea pierdută

În viaţa popoarelor, a naţiunilor, la fel ca şi în existenţa creştinilor, calendarele cuprind nu puţine zile sfinte. Sinaxarele laice încrustează cu roşu culoarea sângelui vărsat, zile de jertfă, amintind momente când s-a câştigat o bătălie, un război ori s-a dobândit libertatea socială, s-a obţinut independenţa statală. Sunt acele clipe ce nu se uită, cu un rol primordial, decisiv, în istoria unor comunităţi etnice, a unor ţări. E vorba de zile de sărbătoare şi de recunoştinţă. Americanii au în calendar chiar o Zi a Recunoştinţei. Defel întâmplător, deoarece reprezintă un memento al sacrificiului, cel mai adesea cu viaţa, pentru binele unei seminţii sau al umanităţii în general. Cele mai proeminente astfel de zile, încărcate de simboluri, devin sărbători naţionale. În albia lor se adună toate celelalte semnificaţii într-un fel de chintesenţă a celebrării. Francezii au ales ziua de 14 iulie, căderea Bastiliei, zi a biruinţei libertăţii contra tiraniei. Americanii s-au oprit la 4 iulie, zi când s-a proclamat independenţa faţă de Regatul Unit. Ţările care au monarhi în fruntea lor serbează ca zi naţională pe aceea de naştere a suveranului. Avem de-a face cu sărbători naţionale statuate de sute de ani şi nici o întâmplare, oricât de teribilă şi importantă, ce-a survenit în vieţuirea lor naţională, nu le-a clintit de la locul lor sacru. S-a petrecut şi se petrece aşa pentru că istoria acestor popoare şi naţiuni a curs în matca firescului, a normalităţii şi s-a structurat în jurul unor valori şi repere solide, de necontestat, intrate în mitologia lor. Aceste zile, odată cu trecerea vremii, a secolelor, s-au impregnat de sacralitate. Toată suflarea unei naţiuni se regăseşte în duhul lor şi se cuminică din bogata lor simbolistică. În cadrele unor asemenea zile, oamenii simt profund, organic, că trăiesc sub semnul înălţării şi catharsisului. Adastă înaintea unui izvor din care sorb apa cea curată, ce dă puterea urmării pe mai departe şi nesmintite a drumului, nu singur, ci laolaltă cu ceilalţi semeni de un neam şi de o simţire.

(mai mult…)

Muntioru – schitul de la granița Țărilor Române

Puține sunt locurile din România unde, într-un spațiu geografic bine circumscris, așa cum este cel din jurul Schitului Poiana Mărului, s-a născut în anii ‘90 o emulație duhovnicească din care au răsărit, în decurs de numai câțiva ani, trei așezăminte monahale. Cronologic, primul dintre acestea este Schitul Muntioru, spre care, în ajunul Schimbării la Față, mii de creștini, nu doar de pe Valea Râmnicului, din satele Podgoriei Vrancei sau din cătunele de munte, iau cu asalt potecile pentru a participa la jertfa euharistică și a primi din mâinile ieromonahilor Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos. Ridicat din banii văduvei, din obolul săracului, cu trudă și lacrimi, aceasta este povestea schitului.

(mai mult…)

Proscomidia

Proscomidia (a aduce, a pune înainte, a oferi, a face dar) este rânduiala pregătirii darurilor de pâine şi de vin care alcătuiesc materia jertfei euharistice de la Sfânta Liturghie. Ea este prima parte a Sfintei Liturghii. În cartea de cult Liturghier, ea are forma și întinderea unei adevărate slujbe aparte, cu un titlu propriu, cu o formulă de binecuvântare la început și cu una de încheiere.

(mai mult…)