Autor: Oastea Creștin - Ortodoxă

In toata vremea, orice ati face, fie ca stati, fie ca mergeti, fie ca lucrati, sa rostiti in inima: “Doamne, miluieste!” “Maicuta Domnului,miluieste-ma !”

Cuvânt de învățătură la Nașterea Domnului

Grecii au un termen special – dodecaimeron – pentru cele douăsprezece zile, sărbătorile care constituie marile evenimente ale vieţii creştinului, care se leagă unele de altele. La sărbători, să luăm parte la sfintele slujbe, să primim Sfânta împărtăşanie… Fiecare să se ducă pe la chilia lui şi să mai citească ceva în legătură cu aceste mari sărbători. Toţi Sfinţii Părinţi şi marii teologi arată că cel mai mare eveniment care s-a petrecut vreodată în istoria omenirii este Naşterea Domnului. Un eveniment cu urmări neaşteptate şi nebănuite. Intreaga istorie a omenirii este orientată după acest eveniment. După cum ştiţi, numărătoarea anilor se face în legătură cu Naşterea Domnului. Anii de la Naşterea lui Iisus sunt două mii acum. Sfinţii Părinţi consideră această sărbătoare ca pe o re-creare, o re-naştere, o facere din nou a lumii, cu însemnătatea şi cu urmările pe care le are. Evenimentul acesta este de mare însemnătate sufletească, duhovnicească. Când Dumnezeu Se face om, Se întrupează, ia trup omenesc şi Se face om asemenea nouă, însă fără de păcat. Sfinţii Părinţi, intr-un cuvânt, spun „Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca să-l poată face pe om dumnezeu.

Citește în continuare ‘Cuvânt de învățătură la Nașterea Domnului’

A doua poruncă bisericească, postul

Poruncile privitoare la îndatoririle credincioşilor faţă de Biserică se numesc porunci bisericeşti şi sunt nouă. A doua poruncă bisericească este să ţinem toate posturile de peste an. Porunca postului o găsim în Sfânta Scriptură. Timpul pentru îndeplinirea acestei îndatoriri îl hotărăşte însă Biserica, prin porunca aceasta. Postul este mijloc potrivit pentru înfrânarea poftelor rele, pentru biruirea ispitelor şi păcatelor, precum şi pentru stăruirea în rugăciunea curată. Folosul postului este de­săvârşirea în virtute.

Citește în continuare  

„Dumnezeu este. Eu pot doar să cred sau să nu cred în El”

Astronomia poate oferi argumente pentru credința în Dumnezeu. Iar cei care studiază acest domeniu, vrând-nevrând, se întâlnesc cu taine încă de nedezlegat. Fiindcă „Dumnezeu scrie drept cu linii curbe”. Cerul înstelat care-i umplea sufletul de admirație filosofului german Kant îi pune pe gânduri pe astronomii dornici să descopere originea Universului. În interviul de față, Magda Stavinschi arată de ce oamenii care dețin un grad înalt de cunoaștere științifică cred și în Dumnezeu. „Cunoașterea” lui Dumnezeu (atât cât este aceasta posibilă – mai precis relația cu El) și cunoaș­terea celor ale lumii sunt lucruri diferite, explică Magda Stavinschi. Pentru că una din specialitățile sale este istoria astronomiei, ea ne-a evocat și două figuri de savanți ortodocși, întâmplător și monahi, care au întruchipat întru totul cele două tipuri de cunoaștere evocate.

(mai mult…)

Dincolo vom descoperi cine este cu adevărat sărac sau bogat

Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi, în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; şi acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Şi, peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți. Luca 16, 19-31

(mai mult…)