Categorie: Politică

Pilda lucratorilor cei rai

Textul Sfintei Evanghelii de astazi este o parabola, una din umilele parabole pe care le-a rostit Mantuitorul, fiindca era modul cel mai pe intelesul de a se adresa ucenicilor si ascultatorilor Sai. Parabolele, intr-un fel, ne traduc intr-un limbaj usor esenta, adesea grea, a unei invataturi. Parabola de azi e una profetica: „Ascultati alta pilda: Era un om oarecare stapan al casei sale, care a sadit vie. A imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit un turn si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe. Cand a sosit timpul roadelor, a trimis pe slujitorii sai la lucratori ca sa ia partea lui de roade.

(mai mult…)

Creștinii și alegerile. Prima preocupare în orice alegere pe care o face un creștin, trebuie să fie adevarul

alegere
Am ramas suprins acum cateva zile cand un prieten m-a intrebat cu cine votez si mi-a marturisit cu nonsalanta ca el anuleaza votul pentru ca nu l-a convins nici un candidat.

Suprinderea mi-e cu atat mai mare cu cat prietenul este un om responsabil, chiar extrem de responsabil si de asemenea destul de inteligent. Uneori are o umbra de naivitate dar cand se incordeaza este destul de cu picioarele pe pamant. Cum poate oare sa nu realizeze pericolul pe care il pune comunismul in ziua de astazi si cum mai poate avea dubii cu cine sa voteze?

Oricat de mult nu te-ai uita la stiri, nu poti sa nu stii ca PSD este mostenitorul PCR si ca revolutia ne-a fost furata de Iliescu care ulterior a si fost responsabil pentru omorarea catorva zeci de oameni in mineriade. De 25 de ani, procesul este amanat in asteptarea inevitabilei plecari pe lumea cealalta a octogenarului presedinte de onoare si idol al noii generatii de tineri social-democrati. Procesul lui Iliescu este un nod gordian al (in) justitiei din firava noastra democratie. Nu vom mai continua cu alte si nenumarate alte exemple.

Nu voi mai reaminti nici dramaticii ani ai tranzitiei care au distrus o generatie intreaga, tocmai din mentinerea status-quo-ului post-comunist de catre neo-capitalistii securisti si neamurile lor. Sistemul ticalosit nu s-a limitat doar la PSD, desi grosul baronilor niciodata nu a tradat. Ca o mica paranteza, terminologia de baron este destul de blanda. Complexitatea coruptiei din Romania si a actorilor sai post-revolutionari nu cred ca poate fi etichetata folosind termeni atat de simplificatori. Un baron era intr-adevar cel mai mare om al locului, care poate incasa birurile si randuia afacerile domnitorului sau regelui, dar nu cred ca baronul rula sume cu mult mai mari decat conducatorul si decat cei mai din proximitatea voievodului care acum ar fi sa zicem membrii de guvern. Asa-zisi baroni de la noi, cel putin financiar sunt cu mult peste protectorii lor de la Bucuresti care mai primesc si ei cate un mizilic de comision din cand in cand sau cine stie ce salariu mai acatari, fie ca parlamentar european, fie ca membru al vreunui AGA de la vreo companie de stat, fie ca salariu de cine stie de consilier etc. Inchis paranteza.

In primul rand, crestinii trebuie sa reactioneze la minciuna. Prima preocupare in orice alegere pe care o face un crestin, indiferent de celelalte argumente, trebuie sa fie adevarul. Binele nu este bine, daca nu este facut bine. Poporul roman a sintetizat perversitatea compromisului prin proverbul: “S-a facut frate cu dracul ca sa treaca puntea”. Imaginati-va cate situatii si cate contexte cuprinde acest proverb si ce gandire trebuie sa fii avut oamenii pe vremuri ca sa accepte si sa foloseasca asemenea vorbe.

In ziua de azi, in socetatea romaneasca dar mai ales in occident, compromisul este firesc. Nu doar firesc, ci este chiar obligatoriu. Pervertirea de-a lungul timpului a adevarului a dus pana la crearea de forme elaborate de minciuna care au devenit incet chiar norme si modus vivendi, cei care nu adera la ele fiind marginalizati. Ma refer aici la tot felul de cutume sociale si comportamentale. De exemplu, in strainatate a devenit aproape obligatoriu la locul de munca sa te arati fericit si sa zambesti. Oricine te intreaba ce faci, tu trebuie sa raspunzi “foarte bine, super, extraordinar”. Daca raspunzi doar OK sau, Doamne-fereste!, “nasol”, trebuie sa ai argumente solide. Nu poti pur si simplu sa te arati doar ok cand seful anunta ca ti-a promovat colegul in timp ce tu ai ramas la coada pentru ca daca eziti sa iti exprimi entuziasmul, ridici cel putin semne de intrebare si probabil esti trimis la consiliere psihologica.

Fatarnicia este doar un exemplu minor, cu siguranta sunt alte minciuni coafate mult mai grave si nu are rost sa le abordam acum. Pentru ca vorbim de politica este de ajuns sa mentionez doua subiecte: evreii si homosexualitatea. Nu veti gasi in politica din lumea “libera si democratica” prea multe variatii in raportarea la aceste doua subiecte. Adevarul este deja stabilit, singura marja de libertate pe care si-o poate asuma cineva este cat de “pro” sa fie. Peste noapte si la noi in tara, minciuna patrunde cu pasi marunti si pe nebanuite. Cat de mult am fiert precum broastele in oala, nu cred ca realizam si ca putem sa gasim vreun mijloc de a ne opune. Salvarea este individuala, desi vorba asta e poate doar un mod frumos de a spune ca nu exista salvare.

Pe langa ura fata de minciuna, crestinii trebuie sa fie insa si realisti. A fi realist nu inseamna deloc a accepta compromisuri ci mai ales a intelege rostul lucrurilor si rolul fiecarei molecule de aer care formeaza o furtuna. Furtuna este un sistem complex, exista miscari ale moleculelor in toate partile. Cate molecule nu se mira cum sunt aruncate cand intr-o parte cand intr-alta si nu inteleg nimic. Furtuna are totusi o traiectorie ferma, chiar daca putini meteorologi sunt capabili sa o prezica. Asadar, a te astepta ca Klaus sa fie Stefan cel Mare este o absurditate. Nu stiu cum pot sa explic, dar e ca si cum i-am cere lui Cristian Tudor Popescu sa fie Eminescu. Unele lucruri sunt imposibile si perfectionismul nu este deloc un ideal. A cantari lucrurile cu discernamant si a intelege cat de important este ca Romania sa se lepede o data pentru totdeauna de comunism, nu sa se afunde si mai mult in incertitudinea unui viitor rosu care ne va tine blocati pentru inca 2-3 decenii, este o provocare extrem de importanta pentru crestini. Nu putem sta cu mainile in san si nu putem visa cai verzi pe pereti cand focul este in curtea noastra.

Oare cum a fost Romania anilor 46-47, oare cati intelectuali nu au luat atitudine, nu au zbierat, nu au incercat sa faca tot ce pot pentru a trezi poporul? Stiu ca multi romani traiesc cu impresia ca comunismul era inevitabil in Romania dupa razboi si ca nu aveam ce sa facem. Cat de mutl se insala! Este paradoxal cum desi aceasta idee este atat de impregnata in putina memorie istorica a romanilor de azi – carora le mai pasa de istorie – dar faptul ca regimul comunist in Romania a atins cel mai extrem nivel, nu ridica nici un semn de intrebare si nu constituie un mister.

Ponta nu este Iliescu. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Nici PSD nu este PCR – nici nu are nevoie. Raul poate imbraca multe forme si are destula imaginatie. Dar oricat de mult fard si-ar da pe fata lui scarboasa dracul nu se poate ascunde de adevaratii crestini. De unde putem sa incepem si cum putem sa detaliem toate marsaviile si mizeriile acestui regim? Sa incepem oare cu gratierea lui Nastase pe care Ponta promisese ca nu o sa-l scoata din puscarie? Sa amintim oare de maririle de pensii perverse in prag de an electoral? Sa trecem la starea dezastruoasa a economiei si ritmul accelerat de emigratie datorat politicilor economice ale regimului Ponta? Statisticile nu arata, dar cel putin in jurul meu, mai multi oameni au plecat in ultimii 2 ani decat in anii de varf ai crizei: 2009-2010. As mai aduce vorba si de promisiunile de depolitizare ale administratiei, dar sincer nu asta consider a fi prima problema a Romaniei de astazi – nu cred ca putem visa curand la o Romania in care valoarea sa fie mai puternica ca partidul cand vine vorba de sefi de spitale, directori de scoli, de deconcetrate, de postasi etc. Nu este posibil in mileniul actual si oricum nu asta ar fi priroritatea acum.

Prioritatea acum ar fi stoparea hemoragiei. Cate milioane de romani mai trebuie sa fuga ca sa intelegem ca trebuie sa facem ceva, ca nu putem continua asa? Ma ingrozeste nonsalanta cu care unii dinozaurii de la putere declara ca cei care pleaca afara fac bine tarii pentru ca trimit bani inapoi. De asemenea, tot o dinozaura mai noua – profesoara din Caracal care a facut greva foameni la antene – declara ca romanii din afara nici nu ar trebui sa voteze pentru ca ei nu stiu realitatile din tara. Saracii de ei, daca au plecat nu sunt la curent cu marile realizari ale lui Ponta. Din pacate pentru ei, nu toti au avut sansa ei si a altora sa ajunga la ciolan, prin urmare ea nu e de acord nici macar cu existenta sectiilor de votare din strainatate, ce sa mai vorbim de constitutie si principii democratice.

Raul patrunde deci in sufletele multor romani. Oare cati pensionari nu s-au lasat hipnotizati de osul aruncat de guvern, atat de mult incat si-au pierdut mintile si nu realizeaza ca desi le-au crescut pensiile cu 10 lei, curentul s-a scumpit cu 15 lei impozitul la fel, iar de la anul se va scumpi si mai mult – deja s-a anuntat. Si cate nu s-au scumpit in ultimii 2 ani? Oare cati profesori nu se lasa inselati sa creada ca acest guvern, daca isi spune socialist le pasa de ei. Isi amintesc oare profesorii care teoretic sunt intelectuali cum cea dintai socialista a tarii – ministresa muncii si a protectiei socialie – i-a tras sotului ei pensie de handicap desi nu avea dreptul si asta fara sa mai stea la coada, intrand pe dindos? Nu mai conteaza: Ponta le-a dat banii inapoi. Din pacate pentru ei, tot Ponta le-a dat si pensionarilor de acum mariri din pensiile lor de peste 20-30 de ani. Dragi tovarasi profesori, de piramida demografica ati auzit?

Pe langa adevar si realism, crestinii trebuie insa in primul rand sa aprecieze moralitatea. Eu inca raman uimit cum in ziua de astazi cand comunicarea este ridicata in slavi si vazuta ca o solutie la propaganda oficiala, PSD-istii au putut sa ascunda atat de bine ca Ponta este divortat si casatorit cu a doua nevasta, iar viitorul prim-ministru cu a 5-a sau a 6-a. La tara, cand i-am spus matusei care m-a apostrofat ca votez cu neamtul ca Ponta e divortat, a ramas socata. Idolul ei, tinerelul frumos si destept, nu mai e la fel de alb cum l-au spalucit antenele securistului. Din pacate, PNL-istii nu au exploatat cum trebuie aspectul asta – la fiecare intalnire Klaus trebuia sa aduca subiectul si sa lase la o parte complezentele si menajamentele. La cat de mult l-au terfelit si au aruncat cu noroi in el, Iohanis a fost chiar prost daca nu i-a pus lui Ponta nici o intrebare cu privire la cum de a renuntat el la fosta sotie ca sa se insoare … si sa ajunga astfel prim-ministru. Poate omul de rand face cu greu legatura intre Ponta, divort, casatorie cu fata de fost securist care invarte lucrurile in PSD – pare cam greu. Dar lumea ar trebui macar sa stie ca voteaza un presedinte divortat, chiar daca motivul divortului si cat au cantarit politica si banii in noua lui cumetrie sunt doar speculatii. Eu unul as vrea sa stiu de la Ponta de ce a divortat. Nu am citit nicaieri si tot ce am auzit se indreapta inspre interes. Daca a fost altfel, as vrea sa stiu. Asta mai ales in conditiile in care Ponta se prezinta a fi ortodox.

In ce masura raul cel mai mic, oare chiar este mai mic? In ce masura putem sa fim indiferenti, sa ne vedem de ale noastre si sa ne izolam in zona de confort psihologic in care nu ne implicam, nu speram, nu ne intereseaza, nu gandim si nu ne consumam energia pe chestii “lumesti” atat de marunte si nesemnificative. Este foarte usor sa dam flit la politica. Mie personal mi-ar fi foarte usor sa tac din gura, sa nu am blog, sa nu ma implic etc. Oricum nu ma uit la stiri/TV, oricum nu prea citesc nici articole online si oricum nu am sperante ca va fi bine. Ba chiar sunt sigur ca va fi foarte rau si ca pentru multi romani si poate si pentru mine, in noul regim va fi greu de trait in Romania. Sunt sigur oricum ca Ponta va castiga si intuitia imi cam dezleaga deja si cursul pe care o va lua Romania. Nu detaliez acum, mentionez doar ca Ungaria/Orban au fost un mic experiment. Cred insa ca este vital ca sa ne opunem raului, mai ales cand este atat de la vedere. Nu pentru rezultate, care nu vor fi, ci din reflex. Si poate din speranta ca cine stie cum, vazand vointa noastra, Dumnezeu va pune umarul si va trezi neamul asta din amagire – pe cei inselati si din lancezare – pe cei nepasatori.

ridica romania2