Etichetă: frate

Să o ascultăm şi noi pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu, frate !

14La nunta din Cana nu era vin de ajuns. Născătoarea de Dumnezeu a văzut oaspeţii miraţi, iar pe stăpânul casei ruşinat și, împinsă de milă şi împreună-pătimire, ea a cerut sfat sau ajutor de la Fiul său, zicând: „Nu mai e vin”. La care Iisus i-a răspuns: „Ce este Mie şi ţie, femeie?”. Dar de ce a zis Domnul „femeie”, nu „mamă”? Ca în acea clipă să arate mai desluşit deosebirea dintre gândurile Lui şi gândurile ei. Căci dacă zicea „mamă”, nu am fi luat aminte atât de mult la cuvintele de mai sus, nici nu am fi simţit atât deosebirea dintre gândurile lor din acea clipă.

(mai mult…)

Reclame

Frate, dacă eu mor acum, o să mă mântuiesc oare?

inviereaSă știți că, în viață, cea mai importantă clipă este clipa în care poți spune că ai învățat să ierți. Frate, când vei vedea că apare vrăjmașul, diavolul, și că te tulbură, când vezi că te îmbolnăvești, când nu te vei mai putea ruga așa cum trebuie, tu așa să te gândești: “Frate, dacă eu mor acum, o să mă mântuiesc oare? Oare Îi place lui Dumnezeu cum trăiesc eu acum?” Şi atunci Duhul lui Dumnezeu te va mustra şi deodată vei vedea că noaptea ai dormit şi nu ţi-ai făcut canonul aşa cum trebuie, sau că a fost pe la tine o persoană care a plecat înapoi supărată sau jignită. Trebuie să te gândeşti mereu la toate acestea, pentru a birui diavolul.

(mai mult…)

Cât te rogi, frate?

batranicaSă începem cu rugăciunea. Teoria e pe planul doi. Nu te întreb câtă carte ştii şi nu-ţi spun câtă ştiu eu. Eu te întreb: „Cât te rogi, frate?”. Şi de acolo îmi dau seama de ce ai sau nu ai linişte. Trebuie să ne întoarcem la rugăciunea părinţilor noştri. N-aţi avut mame şi bunici acasă? Când ne-om ruga noi ca bunicuţele noastre, se schimbă situaţia în România. Nu vă aduceţi aminte? Cine nu ştie?

Bunica punea broboada pe cap, stătea în genunchi şi se ruga şi plângea în basma şi se ştergea cu capătul broboadei. Ea nu ştia decât Tatăl nostru şi vreo două rugăciuni, dar rugăciunea ei oare o am eu? Părintele Dimitrie Bejan şi Părintele Cleopa au văzut o ţărancă cu opinci în picioare care se ruga şi avea o flacără mare de foc deasupra capului. La această rugăciune trebuie să ajungem noi. Ori e foc, ori e nimic. Şi atunci nu mai trebuie să facem cereri la parlamente să ne dea cutare. Apelăm la Dumnezeul luminii şi la focul rugăciunii.

Rugaţi-vă mai mult, să vedeţi cum reusiţi. Rugaţi-vă mai mult şi să vedeţi cum Dumnezeu le rezolvă prin îngerii Lui. Că dacă le-am face toate numai noi, unde mai sunt ingerii lui Dumnezeu? Totul este să-L slăvim pe Dumnezeu. Nu-i nevoie să-I ceri lui Dumnezeu ce-ţi trebuie. Slăveşte-L pe Dumnezeu şi El îţi dă şi ce-ţi trebuie ţie. Nici nu te aştepţi, şi găseşti blidul cu mâncare pe masă.

Rugaţi-vă mai mult. Când un popor se roagă, fie şi numai unu la sută, Dumnezeu cruţă ţara.

Extras din Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010

„Coboară, frate, ca să mâncăm împreună!”

hram1Un om poate să cunoască tainele lui Dumnezeu chiar şi fără mult studiu?

-Da, dacă are sfânta simplitate, el poate nu numai să cunoască tainele lui Dumnezeu, ci şi să le trăiască. Vă amintiţi de acel monah foarte simplu care s-a învrednici să mănânce împreună cu Hristos? Acesta, înainte de a deveni monah, era cioban şi singurul lucru care-l preocupa era cum să se mântuiască.

Odată, prin părţile unde locuia, a trecut un pustnic şi i-a spus: „Dacă vrei să te mântuieşti, să mergi pe calea cea dreaptă”. El însă a luat cuvântul acesta după literă. A apucat, aşadar, pe un drum şi a mers trei zile doar drept înainte, până ce în cele din urmă a ajuns la o mănăstire. Acolo egumenul, când i-a văzut dorul lui de mântuire, l-a făcut îndată monah şi l-a pus să slujească în biserică. Într-o zi, în timp ce făcea curăţenie în biserică, egumenul a trecut pe acolo şi l-a sfătuit să-şi facă treaba bine.

Acela, după ce a ascultat sfaturile, a întrebat pe egumen arătând spre Mântuitorul Răstignit: „Gheronda, cine este Cel Care stă acolo atârnat? Sunt aici de atâtea zile, dar nu L-am văzut să coboare ca să mănânce sau să bea ceva.” Când a auzit acestea, egumenul s-a minunat de simplitatea lui şi îi spune: „Eu L-am pedepsit să stea acolo sus, fiindcă nu-şi făcea bine treaba”. Monahul l-a ascultat fără să spună nimic.

Seara şi-a luat porţia de mâncare şi s-a încuiat în biserică. S-a oprit la picioarele Celui Răstignit şi I-a spus cu durere: „Coboară, frate, ca să mâncăm împreună!” Atunci Hristos a coborât şi a mâncat împreună cu monahul cel simplu, după care i-a făgăduit că îl va lua în Casa Tatălui Său, ca să se desfăteze veşnic. Şi într-adevăr după câteva zile acest monah simplu a adormit în pace. Vedeţi, avea o desăvârşită neştiinţă, dar ce s-a învrednicit să trăiască, datorită multei simplităţi şi curăţiei pe care o avea!

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. V – Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, p. 276