Etichetă: Hristos

Hristos, capul Bisericii

Descoperirea dumnezeiască din Sfânta Scriptură ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul Lui, cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel: „… şi L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi” (Efes. 1, 22-23); „Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, Întâiul-Născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate. Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinirea. Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale” (Col. 1, 18-20). Acelaşi Apos­tol al Neamurilor, adresân­du-se romanilor şi corintenilor, prezintă Biserica în calitatea ei de comunitate concretă de credincioşi, organizată ierarhic, prin imaginea unui trup cu multe mădulare, fiecare dintre acestea avându-şi vocaţia şi lucrarea proprie: „Precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare, aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădu­lare unii altora, şi avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat…” (Rom. 12, 4-6). În Biserică, credin­cioşii formează un singur trup, subliniază Sfântul Apostol Pavel: „Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte” (I Cor. 12, 27), „pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat. Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe” (I Cor. 12, 12-13). „Mădu­larele trebuie să se îngrijească deopotrivă unele de altele” (I Cor. 12, 25). Sfânta Tradiţie susţine şi ea de la început că Hristos e capul Bisericii, iar aceasta, trupul Lui.

(mai mult…)

Reclame

Hristos, hrana noastră

În vremea aceea Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate să-şi cumpere mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Matei 14, 14-22

(mai mult…)

Hristos, condamnat pe nedrept la moarte

Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat ca sa ne mantuiasca. Faptul ca oamenii au indraznit sa-L judece si sa-L condamne la moarte pe Cel care va judeca intreg neamul omenesc este absurd. Mantuitorul ne atrage atentia ca nu trebuie sa osandim pe nimeni din cauza pacatelor in care noi insine ne aflam. Inainte de a face acest lucru, spune Hristos, trebuie sa ne cercetam pe noi insine daca suntem lipsiti de pacat. Iar Ioan Evanghelistul spune „Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi” (I Ioan 1, 8).

(mai mult…)

Hristos, fantana cu apa vie

26348Dacă la vindecarea Slăbănogului de la Ierusalim viaţa şi lucrarea Mântuitorului erau semnificate ca „scăldătoarea tămăduirii trupeşti, dar mai ales a învierii cu duhul, astfel în Evanghelia Duminicii a V-a de după Paşti El are semnificaţia „fântânii cu apă vie”, pe care El o dă şi din care cine bea nu mai însetează niciodată, deoarece se face în el izvor de apă vie spre viaţa veşnică (Ioan 4, 14).
(mai mult…)

Hristos, condamnat pe nedrept la moarte

Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat ca sa ne mantuiasca. Faptul ca oamenii au indraznit sa-L judece si sa-L condamne la moarte pe Cel care va judeca intreg neamul omenesc este absurd. Mantuitorul ne atrage atentia ca nu trebuie sa osandim pe nimeni din cauza pacatelor in care noi insine ne aflam. Inainte de a face acest lucru, spune Hristos, trebuie sa ne cercetam pe noi insine daca suntem lipsiti de pacat. Iar Ioan Evanghelistul spune „Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi” (I Ioan 1, 8). Si cu toate acestea, El este judecat de oameni si condamnat la moarte.

(mai mult…)