Etichetă: oare

Să fie, oare, începutul sfârșitului ?!

Circulă pe WhatsApp un mesaj injurios la adresa celor care au susţinut recentul Referendum pentru familie, semnat de Ana-Maria Caia, fiica unui respectabil preot de sub tâmpa Cetăţii Neamţului, mesaj pe care l-am primit şi eu. Naratoarea povesteşte despre durerea pe care a încercat-o în ziua votului pentru validarea referendumului, când România „se tăvălea în cea mai mare mocirlă”. Iniţiativa cetăţenilor care au voit definirea căsătoriei, protejarea familiei, a copiilor, a normalităţii, a democraţiei, a suveranităţii şi a libertăţii nu reprezenta nimic altceva pentru „ilustra noastră intelectuală”, sosită la Iaşi pentru lansarea propriului volum presărat cu „minuni”, decât „mocirla unui referendum întunecat”.

(mai mult…)

Reclame

Învierea lui Hristos este, oare, o poveste ?

Chiar dacă spui tu că este o poveste ceea ce cred eu, aceasta este cea mai frumoasă poveste din lume. Și nu este poveste, ci adevăr! Și chiar dacă ai spune așa ceva, întreaga lume trăiește astăzi o poveste, trăiește o minciună. Se tot scrie pe marile postere: „Trăiește-ți povestea!”. Foarte bine! Și astfel dacă zic, aceasta, ce o numești tu povestea mea, este cea mai tare poveste. Este captivantă ca o poveste, dar ascunde adevăruri de necrezut. Ascunde adevărul vieții și al morții. Dacă aceasta în care cred este o poveste, atunci cum se explică faptul că pot, trăiesc și suport durerea, văd moartea și zâmbesc, merg în cimitir și plantez flori? Văd durerea cum se apropie de mine și rabd. Se întâmplă seism în jurul meu și eu stau neclintit… Văd naufragii, dezamăgiri, dureri, boli, așteptări, singurătate, tristețe și toate acestea le îndur… Cine mă ajută să accept toate acestea? Cine mă face să trăiesc? Tu-mi spui că trăiești ceva adevărat, ceva mai adevărat decât Acela în Care cred. Adevărul tău – să presupunem – te menține atât de vertical? Te ține atât de puternic?

(mai mult…)

Sunt, oare, ierburi care vindecă de păcate?

02f21832441--dlya-doma-interera-gorshochek-keramika-lavandovaya-n8783Un om oarecare, trecând prin schit, a intrat în bolniţa de pe lângă schit. Văzând numeroşii bolnavi care zăceau acolo, s-a apropiat de doctor şi l-a întrebat:

„Sunt, oare, ierburi care vindecă de păcate?”

Doctorul a răspuns:

„Sunt şi o să ţi le arăt. Ia rădăcina ascultării, tulpina răbdării, florile curăţiei şi roada faptelor celor bune; zdrobeşte toate acestea în vasul smereniei, cerne-le prin sita cugetării sănătoase, toarnă-le în oala nădejdii, varsă peste ele suspinuri şi adaugă câteva lacrimi; după aceea, aprinde focul iubirii dumnezeieşti, acoperă oala cu milostenia şi hrăneşte focul cu lemnele iubirii de osteneală. Când fiertura va fi gata, răceşte-o cu iubirea de fraţi şi ia-o cu lingura pocăinţei. După ce vei fi primit doctoria aceasta cu credinţă curată, ajutându-te cu înfrânarea şi cu postul, te vei vindeca de orice boală a păcatului şi vei fi sănătos atât cu trupul, cât şi cu sufletul”.

Din Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 66