Lună: mai 2018

Canonul de la spovedanie

După ascultarea mărturisirii tale, preotul îţi poate da să îndeplineşti un canon. Un canon (în limba greacă, epitimia) este o acţiune pe care o faci ca jerfă lui Dumnezeu, ca un semn al pocăinţei şi al părerii tale de rău şi, câteodată, pentru ca să te ajute să învingi una din patimile împotiva căreia te lupţi. Ar putea fi ceva destul de simplu, precum un anumit număr de metanii sau rugăciuni, un post special, sau poate chiar oprirea de la primirea Sfintei împărtăşanii pe o perioadă de timp. Este important să realizezi că aceasta nu este precum plătirea unei amenzi de circulaţie şi ştergerea dosarului tău. Canonul nu ar trebui văzut ca o penalizare legală, ci ca parte a tratamentului pentru boala spirituală, pentru a ajuta şi a îndrepta pe penitent pe drumul spre mântuire. Sfântul Nicodim Aghioritul a descris scopul unui canon în acest fel:

(mai mult…)

Dumnezeul care crede in om

Pentru atei si pentru multi alti liber cugetatori, fenomenul credintei reprezinta o realitate lipsita de sens. Faptul ca ei nu vad un rost al credintei arata ca este o realitate mai degraba necunoscuta de catre acestia, una straina lor, dar nu si un neadevar. In Biserica Ortodoxa insa credinta este inteleasa si traita nu plecand dinspre om catre Dumnezeu, ci de la Dumnezeu inspre om.

(mai mult…)

Lupta cu patimile

„Zis-a Domnul: Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu săvârșești adulter!» Eu însă vă spun: Oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. Și, dacă mâna ta cea dreaptă te smintește, taie-o și o aruncă de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. S-a zis iarăși: «Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărțire». Eu însă vă spun vouă: Oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârșească adulter, iar cine va lua pe cea lăsată, adulter săvârșește.” Matei 5, 27–32

(mai mult…)

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-31

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Matei
(V, 27-32)

is-a Domnul: aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu te desfrânezi; Eu însă vă spun că oricine se uită la o femeie spre a o pofti s’a şi desfrânat cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept îţi devine piatră de poticnire, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă îţi devine piatră de poticnire, taie-o şi arunc-o de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă. S’a mai spus: Cel ce-şi va lăsa femeia, să-i dea carte de despărţirea. Eu însă vă spun că oricine-şi va lăsa femeia, în afara pricinii de desfrânare, o face să săvârşească adulter; iar cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte.

Apostolul Zilei: 2018-05-31

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Romani

(I, 28-32; II, 1-9)

raţilor, precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă; aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci acelaşi lucruri faci şi tu care judeci. Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea. Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie. Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului.