Lună: mai 2018
Canonul de la spovedanie
După ascultarea mărturisirii tale, preotul îţi poate da să îndeplineşti un canon. Un canon (în limba greacă, epitimia) este o acţiune pe care o faci ca jerfă lui Dumnezeu, ca un semn al pocăinţei şi al părerii tale de rău şi, câteodată, pentru ca să te ajute să învingi una din patimile împotiva căreia te lupţi. Ar putea fi ceva destul de simplu, precum un anumit număr de metanii sau rugăciuni, un post special, sau poate chiar oprirea de la primirea Sfintei împărtăşanii pe o perioadă de timp. Este important să realizezi că aceasta nu este precum plătirea unei amenzi de circulaţie şi ştergerea dosarului tău. Canonul nu ar trebui văzut ca o penalizare legală, ci ca parte a tratamentului pentru boala spirituală, pentru a ajuta şi a îndrepta pe penitent pe drumul spre mântuire. Sfântul Nicodim Aghioritul a descris scopul unui canon în acest fel:
Dumnezeul care crede in om
Pentru atei si pentru multi alti liber cugetatori, fenomenul credintei reprezinta o realitate lipsita de sens. Faptul ca ei nu vad un rost al credintei arata ca este o realitate mai degraba necunoscuta de catre acestia, una straina lor, dar nu si un neadevar. In Biserica Ortodoxa insa credinta este inteleasa si traita nu plecand dinspre om catre Dumnezeu, ci de la Dumnezeu inspre om.
Lupta cu patimile
„Zis-a Domnul: Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu săvârșești adulter!» Eu însă vă spun: Oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. Și, dacă mâna ta cea dreaptă te smintește, taie-o și o aruncă de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. S-a zis iarăși: «Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărțire». Eu însă vă spun vouă: Oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârșească adulter, iar cine va lua pe cea lăsată, adulter săvârșește.” Matei 5, 27–32
EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-31
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
 is-a Domnul: aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu te desfrânezi; Eu însă vă spun că oricine se uită la o femeie spre a o pofti s’a şi desfrânat cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept îţi devine piatră de poticnire, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă îţi devine piatră de poticnire, taie-o şi arunc-o de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă. S’a mai spus: Cel ce-şi va lăsa femeia, să-i dea carte de despărţirea. Eu însă vă spun că oricine-şi va lăsa femeia, în afara pricinii de desfrânare, o face să săvârşească adulter; iar cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte. |
Apostolul Zilei: 2018-05-31
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (I, 28-32; II, 1-9) |
 raţilor, precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă; aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci acelaşi lucruri faci şi tu care judeci. Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea. Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie. Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului. |
Persoana și reducția genului
Luând pulsul mișcărilor din avanscena societății, putem constata că gândirea modernă are tendința, bine determinată, de a coborî tot mai mult ștacheta în ceea ce privește capacitatea de înțelegere a făpturii umane. Deși subiectul predilect al curentelor actuale este omul, și în ciuda teoriilor multiple, acesta este abordat unilateral și cu predilecție din laturile cele mai puțin reprezentative ale personalității sale, cum ar fi trupul, genul, sexul, parametrii fizici etc. În acest sens, asistăm la o depreciere evidentă a omului, care este îndepărtat de valorile superioare ale spiritului și de perspectiva sensului său veșnic într-o împărăție cerească, fiind redus la existența terestră, iar în ultima vreme și la caracteristica genului. Există astăzi un impuls aproape patologic de căutare a genului în afara sinelui, ba chiar în mod paradoxal în afara propriei identități! Există o goană după gen ce trece printr-un parcurs fantasmatic maladiv până ajunge, în final, la ceea ce se numește „identificarea genului propriu”. Aceasta o dovedește întregul sistem medical pus în slujba celor care prezintă „tulburări de gen”. Dar dincolo de problemele medicale grave, antrenate de această revoluție a genului, se pare că omenirea nu reușește să distingă aproape deloc marile probleme de natură etică și religioasă ce survin, în mod inevitabil, în cadrul acestui proces.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 