Ce este catehumenatul ?

Rânduiala botezului propriu-zis este precedată de rânduiala catehumenatului sau a facerii catehumenului. Cu alt cuvinte, candidatul la botez, înainte de a fi botezat, este făcut catehumen, adică este trecut prin treapta intermediară dintre starea de necreștin și cea de creștin. Această treaptă de tranziție dura odinioară un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, timp în care cel ce voia să treacă la creștinism trebuia să învețe adevărurile fundamentale de credință și să se pregătească sufletește pentru intrarea în Biserică prin botez.

Nu este ceea ce cred cumpărătorii! Diferența dintre unt și untar

Așezat la raft între pachete de unt, cu un ambalaj parcă anume făcut să inducă clienții în eroare, untarul NU este ceea ce cred majoritatea celor care îl pun în coșul de cumpărături.

Obiceiuri de Sfantul Alexie

Alexie din calendarul popular, serbat in ziua de 17 martie, este considerat a fi patronul tuturor vietuitoarelor care au hibernat in subteran (reptilele, mai ales) sau au stat ascunse sub coaja copacilor (insectele, numite gujulii) si care se trezesc, acum, la viata.

Martisorul – origine si semnificatie

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor – fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele si da-mi albetele”.

Obiceiuri de Sfantul Trifon

Sfantul Trifon este sarbatorit pe 1 februarie. In popor exista credinta ca el are putere asupra inceputului de primavara. Astfel, el este cunoscut in credinta populara ca cel ce pazeste livezile de omizi si lacuste, iar pe oameni, de nebunie.

Formule de salut din lumea satului de odinioară

În lumea satului, formulele se salut erau folosite în funcţie de situaţie, evenimente religios sau ceremonial

În lumea satului, formulele se salut erau folosite în funcţie de situaţie, evenimente religios sau ceremonialPe lângă formulele tradiţionale de salut, în lumea satului se foloseau şi alte expresii, în funcţie de sexul, vârsta sau locul ocupat în comunitate. Multe dintre aceste expresii se folosesc şi în prezent.

Anul Nou in credinta populara

Anul Nou (Sanvasaiu sau Craciunul Mic) este mai mult o sarbatoare laica decat una religioasa. Ea marcheaza trecerea in noul an civil (anul nou bisericesc incepe la 1 septembrie), fiind si ziua de praznuire a Sfantului Vasile cel Mare. In aceasta perioada se intalnesc mai multe obiceiuri populare, avand, in general, caracter distractiv sau de urare, dar implicand si traditia romaneasca, mai veche sau mai noua.

Amintiri despre Crăciunul de altădată. În loc de brad, mulţi români îşi împodobeau casa cu un pom făcut din fasole

Crăciunul tradiţional, autentic, mai există din păcate doar în amintirile bătrânilor satelor. Ei povestesc, cu nostalgie, despre vremurile în care Crăciunul era o sărbătoare a iubirii, a apropierii dintre oameni, nu una închinată mâncării, cadourilor scumpe şi vacanţelor exotice.

Obiceiuri și tradiții de Ajunul Crăciunului

Sărbătorile de iarnă încep odată cu Postul Crăciunului, pe 15 noiembrie, şi ţin până la Sfântul Ion, pe 7 ianuarie. Aceasta este o perioadă bogată în obiceiuri, diferite de la o zonă la alta, având în centru marile sărbători creştine prăznuite în această perioadă.

 

 

 

Sezatorile de iarna din Postul Craciunului

Dupa Lasatul Secului de Craciun, incepea sezonul sezatorilor. Era singura adunare in care se veseleau oamenii in Postul Craciunului. Sezatorile erau organizate in serile zilelor lucratoare, la una sau mai multe case. In zilele de sarbatoare sau duminica, nu se faceau sezatori. Aceste sezatori puteau sa aiba si un caracter de intrajutorare, daca tinem seama ca femeile se ajutau intre ele la torsul lanii. Se mancau boabe de porumb fiert, nuci, fructe uscate si alune.